Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Uncategorized”

Atracție fatală


În secolul al XIV-lea a existat un personaj cu numele de Raynald al III-lea în țara care acum se numește Belgia. Acesta a avut o neînțelegere destul de serioasă cu fratele său, Edward care a condus o revoltă împotriva sa. Edward l-a prins pe fratele său, dar nu l-a omorât. A construit o cameră în castel, dar a construit-o în jurul fratelui său. I-a promis că atunci când v-a reuși să iasă de acolo își va primi înapoi titlurile și proprietățile avute înainte. Camera avea câteva ferestre și o ușă normală care niciodată nu erau încuiate. Raynald a stat în acea cameră 10 ani și a ieșit doar pentru că fratele său murise în luptă. Datorită sănătății firave a murit la un an de la eliberarea sa.

De ce a stat încă 10 ani în acea cameră strâmtă?

De ce nu a ieșit afară să se bucure de libertatea oferită?

Raynald era un supraponderal. Pentru a ajunge la libertate, el ar fi trebuit să piardă din greutate. Dar Edward își cunoștea fratele foarte bine. În fiecare zi îi trimetea fel de fel de mâncăruri gustoase. În loc să-și capete libertatea din închisoare slăbind, Raynald a început să se îngrașe tot mai mult.

Când prințul Edward a fost acuzat de cruzime față de fratele său, acesta a răspuns: “fratele meu nu este prizonier. El poate pleca oricând dorește”.

Există în inima fiecăruia o atracție puternică spre ceva ce în mod clar știm că în final ne va distruge. Ca și acele musculițe care sunt atrase de lumina care le ucide, așa sunt păcătoșii atrași spre păcat. Această bătătie împotriva păcatului este una continuă. Este o bătălie pe care o putem câștiga, dar niciodată nu vom deveni imuni față de păcat.

Când un copil al lui Dumnezeu se îndepărtează de Tatăl lui, Tatăl îi trimite cu dragoste câteva încercări, mesaje, avertismente prin care acesta să înțeleagă că-i timpul să se oprească din drumul lui. Fiecare mesaj este astfel construit încât să ne învețe că nimeni nu ne poate ajuta decât Dumnezeu.

La cine alergăm atunci când am dat de necaz?

La cine căutăm sfat atunci când avem probleme?

Avem două opțiuni: la lume sau la Domnul și Cuvântul Său.

Dar înainte de a alerga la lume după ajutor și sfat, trebui să știm ceva:

  1. Lumea ne va taxa pentru ajutorul oferit. Întotdeauna când ne ducem la lume să cerem ajutor, ne costă! Și ne costă scump! Când Ahaz a cerut ajutor la Tiglat-Pileser, a trebuit să răzuie aurul de pe tocul ușilor pentru a putea achita nota de plată. Nu ne costă să ne punem pe genunchi sau să deschidem Biblia, dar ne va costa enorm atunci când lumea ne ajută.
  2. Lumea nu ne oferă ce ne promite. Reclama este frumoasă dar nu-i reală. Am văzut fete care au intrat în relații cu băieți foarte drăguți, nu pocăiți, dar drăguți și simpatici. Reclama era drăguță. Dar în pachet au primit altceva decât li s-a promis. Trist, dar adevărat.
  3. Lumea ni se prezintă ca un bun prieten, dar apoi se transformă într-un teribil dictator. Lumea ne oferă fel de fel de mâncăruri apetisante și gratuite pentru a ne ține departe de libertatea după care tânjește sufletul nostru atât de tare. Nu le accepta. Spune Nu! Și acceptă soluția lui Dumnezeu: pocăința!

Sfârșit de zi între oameni speciali


Câțiva bărbați din biserica noastră alături de mine la sfârșitul zilei de 1 mai.

Eu cu cine votez?


Iată aici o luare de poziție a fratelui Paul Negruț față de subiectul alegerilor și a implicării Bisericii în politică.

Moartea nu înseamnă a muri


Aici găsiți mărturia lui Rachel. O soție și o mamă care are cancer în faza terminală.

Stan și Bran


Îmi era dor de ei.
Sunt de neegalat.

Sâmbăta cea grea


Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15 ne prezintă esenţa Evangheliei:

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, …

Vineri a fost o zi grea. Multă tensiune, agonie şi durere. Cristos moare. Mama, femeile şi ucenicul sunt acolo, la cruce.

Dar Sâmbăta este o zi şi mai grea. Cristos este îngropat.

Aţi observat la înmormântări că plânsul de la cimitir este altfel decât cel de acasă?

Cristos îngropat. Orice urmă de speranţă din inima ucenicilor sau a femeilor a dispărut. Cristos nu numai că a murit, dar a fost şi îngropat. Dacă Vineri s-a plâns mult, Sâmbătă plânsul s-a oprit şi toată lumea s-a resemnat. Femeile se gândesc la piatra cea grea de la mormînt, ucenicii se frământă cu temeri şi confuzii. Petru îşi face planuri de a-şi începe din nou afacerile cu peşte. Cristos este îngropat! Totul s-a terminat! E gata!

Unii dintre noi rămânem blocaţi într-o… Sâmbătă. O sâmbătă a pesimismului. Nu reuşim să trecem de la Vinerea neagră la Duminica cea mare. Rămânem înglodaţi într-o sâmbătă plină de deznădejde. Trăim ca şi când Mântuitorul nostru este îngropat. Nici nu plângem, nici nu cântăm. Suntem indiferenţi!

Sâmbăta cea grea nu durează mult, dragilor. Mâine este Duminica Învierii!

Cristos va Învia!

Un Crăciun real!


Asta vă doresc!
Un Crăciun veritabil!
Nu mă refer la bradul adevărat sau la mâncarea tradiţională fără E-uri. Nu au nici o legătură cu Crăciunul pe care noi îl sărbătorim!

De câteva zile nu pot să scap de textul din Filipeni 2 care îm spune ce înseamnă Crăciunul cu adevărat:

„EL, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul”.

Asta sărbătorim noi…..O Persoană: Isus Cristos, Domnul!

Sărbători alături de El vă doresc!

Un tânăr are nevoie de rugăciune


Am primit e-mailul următor din Constanţa. Să ne rugăm pentru acest tânăr şi familia lui.

În Biserica Nr.3 , „Speranta” din Constanta avem un tanar Edi Puha 22 de ani care a fost diagnosticat cu tumoare la creier, in zona frontala dreapta. Totul a pornit de la o criza pe care a avut-o în somn, si din care s-a trezit la spital. Diagnosticul a fost pus la Constanta si confirmat la Bucuresti, unde s-a decis interventia chirurgicala. Acum este internat la spital in Bucuresti pentru operatie. Operatia nu a putut fi efectuata, pana in prezent, datorita lipsei de sange din spital. Pentru moment problema sangelui s-a rezolvat prin donatiile unor frati si surori la care s-a apelat, din bisericile din Bucuresti. Dupa mai multe teste facute in spital, inainte de operatie, s-a constatat ca lucrurile stau mai rau decat se parea…a fost descoperita inca o tumoare in zona creierului mic. Nu se stie de ce natura este tumoarea.

Va rugam sa purtati in rugaciune pe acest tanar, Edi Puha. De asemenea va rugam sa purtati in rugaciune pe parintii lui care sunt divortati: in mod special pe tatal lui Edi – Janu Puha care in urma divortului s-a despartit de Dumnezeu si de biserica, si apoi mama lui Edi – Maria care s-a recasatorit undeva în Moldova.
Putati in rugaciune de asemenea pe matusa lui Edi, Angela Puha, care cu toate ca provine dintr-o familie de
credinciosi este in lumea departe de Dumnezeu, departe de biserica.

Multumim pentru sprijinul in rugaciune.

Samuel Cristian
Biserica Nr.3 „Speranta”
Constanta

L-a lovit Duhul Sfânt


Sper că aţi avut o duminică frumoasă şi binecuvântată.

E luni şi vă împărtăşesc o ştire pe care am citit-o recent.

http://www.foxnews.com/story/0,2933,379881,00.html

Matt Lincoln a dat biserica Lakewind în judecată cerând despăgubiri de 2.5 milioane dolari.

Ce s-a întâmplat? L-a lovit Duhul Sfânt! 🙂

A primit Duhul Sfânt şi a căzut pe spate, dar nu au fost cei care trebuiau să-l prindă (catchers). În bisericile carismatice sunt câţiva bărbaţi care stau în spatele tău gata să te prindă când „le loveşte” Duhul.

Admir sinceritatea unor credincioşi, dar sinceritatea fără cunoaşterea adevărului nu ajută la nimic. E chiar…periculos!
La întâmplarea de mai sus îmi pun câteva întrebări:
  • Este trântirea şi lovirea oamenilor o lucrare a Duhului Sfânt? Atunci când Duhul intervine în viaţa unei persoane, acea persoană îşi pierde controlul? Apostolul Pavel le spunea celor din Corint că „Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor”.
  • Dacă Duhul Sfânt, acest Paraclet promis, a fost la lucru în viaţa acestui bărbat, oare nu ştia  ce o să i se întâmple? Şi dacă ştia că va avea un accident grav, nu putea să-i „călăuzească” pe cei cu „prinsoarea” să vină repede în spatele lui?
  • Dacă tot s-a lovit la cap rău, de ce predicatorul nu s-a atins de capul lui şi să-l vindece instantaneu ?
Cred că nu era vorba despre Duhul Sfânt ci de durul „sfânt” 🙂
Să aveţi o săptămână sub călăuzirea Mângâietorului!

Te ţuc!


Cultura spune multe despre sărut. Se spune că un sărut arde 2,3 calorii. Se mai zice că pentru un sărut sunt puşi în mişcare nu mai puţin de 29 de muşchi faciali. Cu alte cuvinte, sărutul este un exerciţiu bun de prevenire a ridurilor.

Sărutul în public este o acţiune condamnabilă în Japonia, Taiwan, China şi Coreea.

Ne-am salutat vecinii cu săru’-mâna.

Se mai spune şi pupătură. Pup. Ţocăit sau ţucare.

Dar ce spune Biblia despre sărut?

Am găsit câteva feluri de săruturi în Biblie. Dar un sărut m-a impresionat!

Este sărutul figurativ al atributelor lui Dumnezeu.

Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. ( Ps.85:10 )

Dreptatea şi pacea îşi dau întâlnire. Şi când se întâlnesc, se sărută. Dulce sărut.

Ştiţi unde îşi dau întâlnire?

Este un loc superb!

Golgota!

Doamne, Îţi mulţumesc şi Te ţuc mult de tot!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: