Fiecare dintre noi avem bătăliile noastre. Cred că una din cele mai grele lupte o avem cu obiceiurile noastre rele, distructive și nesănătoase.
Avem obiceiuri rele de care am vrea să scăpăm. Cei din jurul nostru sau din familie cu siguranță că și-ar ceda vreo 4 salarii doar ca să ne vadă eliberați de vreun astfel de obicei.
Care credeți că este primul pas în anihilarea unui astfel de obicei nesănătos?
Bob Newhart, un mare psiholog 🙂 are un răspuns foarte simplu. Să vedem ce părere aveți!
Ieri am fost în misiune. Înăuntru focul trosnea în sobă. Cele două surori și un frate cântau. Fratele M. ne aștepta cu zâmbetul pe față lângă ușa de la intrare. Ceasul de pe perete se oprise la ora șapte. Am cânta, ne-am rugat. Au mai venit și alte persoane din sat. Am cântat din nou. Am citit din Scriptură și ne-am desfătat în Cuvânt. În astfel de momente îmi amintesc de vremea copilăriei. Când în bisericile de sat focul trosnea, cântările răsunau, rugăciunile erau însoțite de lacrimi, iar ceasul …. nu funcționa.
Dar ieri nu numai atmosfera din biserică mi-a amintit de copilărie. Ci și atmosfera de afară. Unul dintre frații cu care am mers, a rămas blocat l-a peisajul care se desfășura înaintea ochilor noștri. Expresia fratelui: „aceasta este iarna copilăriei mele”.
Am regretat că nu am aparat de fotografiat. Dar am găsit câteva imagini care se apropie de ceea ce am văzut ieri.
Superbă reacția violonistului Lukas. Tare curios sunt ce gânduri iau trecut prin cap cu referire la persoana căruia îi suna telefonul.
Dacă aș fi fost eu în locul lui, ce aș fi gândit? Cum aș fi reacționat? Cred că în astfel de momente este loc de multă îngăduință și de dragostea care acoperă greșelile.
Dar ce te faci când nu aproapele tău este cel ce te deranjează.
Cum ai reacționa, de exemplu, dacă în timp ce cânți la o evanghelizare în aer liber, o pasăre ar plonja pe chitara pe care o ai în brațe?
Iată cum reacționează Josh Williams care cânta la un festival în Denton prin luna mai 2011. În timp ce cânta, o pasăre aterizează pe chitara lui Josh.
Este un mod vital prin care ne închinăm Domnului. Acordăm mare parte ( poate prea mare ) din timpul pe care îl petrecem în închinarea corporativă. Dar, închinarea prin muzică poate foarte ușor să fie deturnată de dușmanul nostru: Diavolul. Putem agale să ne lăsăm păcăliți și să înghițăm momelile lui. Să cântăm fără să ne închinăm Lui.
Iată trei principii care sunt esențiale pentru o închinare veritabilă în cântare:
1. ÎNCHINARE BAZATĂ PE CONŢINUT.
Nu pe emoţii, experienţe, liturghie, scop sau personalitate.
Coloseni 3 este crucial pentru înţelegerea rolului muzicii în biserică. Coloseni 3 se adresează încă din v.1 celor care „umblă după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu.” În v.16 ni se dezvăluie două roluri ale muzicii: „învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă” şi închinarea faţă de Dumnezeu, „cântând lui Dumnezeu cu mulţumiri„. Aceasta este posibil doar atunci când „Cuvântul lui Cristos” locuieşte din belşug în noi. (v.16)
Muzica fără cuvinte poate fi o formă artistică de a atrage atenţia asupra lui Dumnezeu, la fel cum o face şi natura ( revelaţie generală). Dar dacă adăugăm adevăr biblic melodiei atunci ea devine un instrument pentru revelaţia specială.
O legătură corectă între adevărul obiectiv şi muzica subiectivă cere mult discernământ din partea celor care conduc închinarea prin muzică în biserică. Adevărul transcede cultura. Un adevăr profund rămâne adevăr indiferent cu ce stil de muzică îl asociezi. Dar, pe de altă parte, mesajul nu ar putea fi auzit de biserică dacă muzica care îl acompaniază nu este atent aleasă. Muzica în biserica trebuie să se bazeze pe adevărul biblic, iar stilul, emoţiile şi experienţele sunt secundare.
Efes.5:19; Colos.3:16
( Psalmii=Psalmii; Cântări de laudă=cântările de laudă cu adevăruri teologice; cântări duhovniceşti=mărturiile personale ale credincioşilor )
2. TOTUL SPRE ZIDIRE
1 Cor.14:26 „toate să se facă spre zidire sufletească„.
Adică, stilul muzical preferat de mine este mai puţin important în comparaţie cu ce zideşte Trupul. Introducerea unor noi stiluri este recomandată dacă asta aduce zidire Trupului. Iată că putem face o aplicaţie şi personală: nu este vorba de ceea ce primesc (emoţii, experienţe, vindecări, ce îmi place să aud, etc ), ci este vorba de ceea ce dăruiesc (laudă lui Cristos şi slujire altora ).
1Cor.14:40 „dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială„.
3. NU FOLOSIM CUVINTE ÎNDOIELNICE.
Acest principiu are legat de primul. Avem prea multe cântări prin care nu comunicăm adevăruri biblice. Cântări ale căror cuvinte nu aduc învățătură, zidire, cercetare celor care participă la închinare.
Am să ofer un exemplu de cântare „creștină” unde nu găsim miez și conținut biblic. Adevărurile dulci și pline de viață ale Scripturii sunt înlocuite cu surogate artificiale și seci.
Credeam ca-s cineva..
Cum nu sa mai vazut
Tot mereu ceva spuneam
Sa vreau chiar si mai mult.
Banii mi-au condus sufletul vandut
Ca pot fii salvat nici nu am crezut
Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tine totdeauna te-am cautat
Sunt al tau……
Puteam sa fac orice
Dar inima n-aveam
Tot ce-i rau ma atragea
Si incet incet pieream
Dar cand te-am gasit
Mai eliberat
Si inapoi mi-ai dat
Sufletul curat
Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tïne totdeauna te-am cautat (mereu)
Sunt al tau……(*3)
Nu doresc să critic persoana sau stilul muzical al cântării, ci doar observ că această cântare poate fi o dedicație perfectă pentru doamna învățătoare. Este chiar mai potrivită la ziua mamei. Ea poate fi adresată soției sau iubitei care a fost răspunsul și dragostea care mi-a schimbat inima. Se poate cânta și într-un club la fel de bine ca și într-o tabără creștină.
Vă invit să ascultăm și o altă cântare. Același titlu: sunt al Tău. Să vedem dacă conținutul mai poate fi negociat.
Da! Avem nevoie de discernământ și în cântările noastre.
Împlinesc anul acesta 10 ani de căsnicie alături de darul perfect, sau … aproape perfect 🙂 primit de la Domnul: soția mea, Cora.
Zece ani nu-i mult pentru unii. Am vizitat zilele trecute un frate din biserica noastră care are 94 de ani de viață și un pic mai puțini de căsnicie. Am stat în sufrageria lui alături de soția sa de 90 de ani. Aveau un aer tineresc și proaspăt.
Ce anume face ca legătura căsniciei să nu se rupă sub povara anilor și a experiențelor dureroase ale vieții?
Trei bărbați însurați de 116 ani ( luați împreună ) ne împărtășesc din Cuvântul Domnului despre căsniciei și familie.
Hai să-i ascultăm pe Don Carson, Tim Keller, și John Piper vorbind despre asta.
