Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Vă aflați în experiența „cuptorului”?


Ce face Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri și încercări? Ce face Dumnezeu atunci când vijelii, șuvoaie aprige lovesc în noi și familiile noastre? Ce face Dumnezeu? 

Poate chiar acum în timp ce ochii tăi citesc aceste cuvinte, întrezărești nori întunecoși și cenușii adunându-se în grabă peste viața ta! Poate deja te lupți cu o mare încercare. Ce face Dumnezeu în timpul ăsta? Un lucru nu-l face: NU stă nepăsător! Nu-i spectator. El vine alături de tine. 

El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fii lui Levi, îi va lămuri cum lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite – Maleahi 3:3

Dumnezeu este ca și un meșter argintar. Ochii argintarului sunt fixați pe suprafața argintului pus în cuptor. Îl ține în foc și nu trebuie scos nici prea devreme, nici prea târziu. Așteaptă momentul potrivit pentru a-l scoate din foc. Când știe că este momentul? Când argintarul își poate vedea fața reflectându-se în argint! 

Nu știu cum te comporți în crize și furtuni. Dar când eu am trecut prin furtuni, am strigat cu disperare la Domnul: „Gata! Ajunge! Până când? Scoate-mă repede de aici!” Am crezut că nu voi rezista! Dar am trecut cu bine. Domnul a fost bun cu mine! Domnul ESTE bun cu noi! 

Dacă furtunile te înspăimântă și îți este frică să mai stai o secundă în cuptor, nu ești singur. Ni se întâmplă fiecăruia (și chiar de mai multe ori).

Dar să fim încurajați! Atunci când navigăm prin necazurile vieții, Argintarul Suprem ne ține în cuptor. Dar nu ne uită acolo niciodată! El are toată atenția asupra noastră, ochii Lui sunt fixați pe noi! Dorința Lui este curățirea noastră. Și pentru asta ne ține în cuptor până la momentul potrivit. Și chiar atunci când credem că nu mai rezistăm, El ne scoate mai frumoși și mai curați! 

Cum sunteți voi? Treceți printr-o experiență de „cuptor”?

Voi, limbuților și guralivelor!


Voi, limbuților, și voi, guralivelor, lăsați-vă de meseria urâtă a pârii! Nu fiți mai departe în mâna Diavolului niște foale cu care ațâță focul certei. Dacă nu puteți să vă tăiați puțin din limbă, cel puțin presărați peste ea sarea harului! Orice gâscă poate să gâgâie, orice muscă poate să găsească o rană, orice butoi gol poate să facă zgomot și orice mărăcine poate să rupă carnea unui om. Fiți iuți la treabă și înceți la vorbire. Mai presus de toate, rugați pe Dumnezeul oricărui har să vă pună o strajă la buze. 

( C.H. Spurgeon )

Iertarea nu se face pe facebook


Astăzi evreii sărbătoresc Ziua Ispășirii ( Yom Kippur ). În midraşim (comentariu la Tora) se povesteşte că Dumnezeu se aşează pe tron, şi în faţa Sa se adună întreaga istorie a omenirii. Fiecare  persoană în parte este luată în consideraţie ca să se decidă dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi luată numai în ziua de Yom Kippur. 

Yom Kippur este ziua cercetării și a iertării. O zi în care evreii sunt chemați să-și examineze viața și să-și repare greșelile făcute. Cred că la acest Yom Kippur putem și noi reflecta atent asupra felului cum ne-am tratat aproapele. 

Titlul acestui post este preluat din articolul scris aici de Ann Brenoff. Merită citit.

Atunci când avem de-a face cu iertarea, avem de luptat cu câteva prejudecăți care pârjolesc frumusețea iertării.

Iertarea nu este uitare. Iertarea nu are tastă „delete”. Iertarea este intenționată și totcmai aici este greutatea și frumusețea ei.

Iertarea nu înseamnă ștergerea consecințelor. Chiar dacă ierți pe cineva asta nu înseamnă că acea persoană nu va suporta consecințele acțiunilor ei.

Iertarea nu aduce vindecare imediată. Unele răni se vindecă greu. Este nevoie de timp și răbdare.

Iertarea nu înseamnă să ignori ofensa. Ofensa a fost făcută. Ea este acolo și are o lecție care trebuie învățată și asumată.

Iertarea nu se face pe facebook. Dumnezeu nu ne-a iertat aruncându-ne din cer un cablu de internet. Dumnezeu S-a întrupat și a venit la noi, murind în locul nostru.

Iertarea nu înseamnă și împăcarea. Iertarea este oferită de o singură persoană. Împăcarea cere două persoane. Domnul Isus a oferit iertarea tututor oamenilor de pretutindeni. Dar nu toți sunt împăcați cu El.

Ce altceva ați mai adăuga listei mele? 

Unde se ascunde succesul tău?


În rutina zilei de astăzi.

Succesul nostru este ascuns în rutina zilei de astăzi. Miercuri 26 septembrie este ziua pe care Domnul ne-a oferit-o în dar pentru a „lupta lupta cea bună” pentru El. Nu vom aștepta momente cruciale și speciale pentru a ne arăta credincioșia față de El. Succesul lui David a fost clădit în fiecare zi alături de oițele sale. Secvența cu Goliat a fost doar o continuare.

Vreau să fiu un tată de succes? Nu trebuie să aștep vreo situație urgentă și extremis pentru a deveni faimos în ochii copilului sau a Domnului. În rutina zilei obișnuite, rugându-te alături de copiii tăi, mergând în fiecare dimineață alături de băiețel spre școală sau grădiniță, dialogând despre lucrurile banale dar importante pentru el, încurajând și mustrând cu dragoste, te dovedești un tată excelent. 

Apostolul Pavel îl provoacă pe Timotei

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat … ( 2 Timotei 3:14a )

Deci, ce avem de gând să facem astăzi? Credincioșia în lucrurile mici ne recomandă pentru lucruri mai mari.

Să vedem câteva lucruri pe care le-am putea face astăzi: 

  • Să spunem mai des „mulțumesc” și „te rog, frumos”. 
  • Să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu citind din Cuvânt.
  • Ajutăm pe cineva care nu este în stare să ne răsplătească.
  • Să mulțumim pentru pâine, apă, căldură.
  • Avem sute de minute pe telefon. Folosește-le pentru a încuraja un bătrân sau o persoană cu care nu ai vorbit de multă vreme.  
  • Să facem pași micuți în lupta cu obiceiul urât și enervant. 

Care este rutina în care dorești să rămâi credincios? 

Persoana pe care nu vreau să o iubesc


Suntem datori să ne iubim unii pe alții. Să ne iubim aproapele. Cine ne este aproapele?  Cel care este căzut. Are nevoie de ajutor.  Trebuie să ne iubim chiar și dușmanii. Uneori este mai ușor decât cu aproapele?!

Dar acum vine o veste relaxantă! Am întâlnit persoana pe care nu trebuie să o iubim. Ooo, da! Bucurați-vă cu mine! De fapt el reprezintă o categorie întreagă de oameni la care putem apăsa cu pasiune butonul „reject”. Și asta fără nici un sentiment de vinovăție.

Îl cheamă Idago! 

Iată ce am primit de la Idago zilele trecute și vă anunț că nu l-am iubit și nici ajutat. Și mi-a făcut o mare plăcere! 

Hello

It’s my pleasure to write you ( oare cum de m-a găsit pe mine. Probabil este un răspuns la vreo rugăciune … ) after much consideration since I have not seen or met with you. ( de mult nu am mai primit atâta considerare oarbă într-un e-mail ) 

My name is John Idago and my father was a cocoa and Gold ( o combinație interensată, nu-i așa: cacao + aur ) merchant before his death, he died as a result of food poisoning but before his death in the hospital he disclosed to me about the sum of $3.5 million which he deposited in a bank in Ghana ( auzisem că cele mai sigure bănci sunt cele din Ghana, dar acum sunt ferm convins!!! ) and asked me to seek for a better future in the western world ( cred că google maps a greșit de data asta ) to escape the wickedness of our relatives.

I have arrived in Accra, the location of the bank but due to my age ( câți anișori ai, puiule? Și cum ai ajuns în Accra? ) the bankers said that I must seek the assistance of an investor who will stand as my guardian and for this reason I have contacted you ( ce onoare!!! ) and I believe that we can work together to secure ( banii tăi și ai mei sunt în mare siguranță dacă lucrăm amândoi ) the release of this money for investment in your country ( din păcate cred că Dan Diaconescu ți-a luat-o înainte ). 

Write me indicating your interest so that I can give you more details and also officially introduce you to my bankers ( îmi și imaginez cum arată acești „bankerși” ) so that they will work with you to have this money transferred to your country for investment. ( abia aștept să-ți ofer CNP și nr. de cont al cardului!!!! ) 
I look forward to your response,

Sincerely 
John Idago

Nu știu de ce am sentimentul că John nu este sincer cu mine.

Credeți că sunt lipsit de dragoste și de compasiune față de săracul John?

Credeți că am un „duh de judecată”?

Mai am doar 1 minut să-ți spun că …


Imaginează-ți, te rog, că ești pe peronul unei gări. În trenul care stă să plece este un tânăr păstor care se duce în slujire. Mai ai doar 1 minut înainte ca trenul să plece.

Ce sfat i-ai da acestui tânăr slujitor? Ce cuvinte ar merita rostite acolo? Ce verset din Scriptură ai striga spre el ca să-i răsune tare și mereu în minte?

Dacă aș fi pe acest peron i-aș striga următorul verset: 

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului ( 2 Tim.2:15 ) 

Tu ce i-ai spune? 

Unde voi merge păstor?


 Răspunsul la această întrebare îl vom afla în următoarele zile. Mâine se vor împlini 6 luni de când nu am mai fost ales ca păstor la Betleem-ul de la Hațeg.

Despărțirile nu sunt ușoare. Mai ales după 15 ani de slujire alături de oameni care vor rămâne speciali și dragi în inimile noastre.

 Cred însă că aceste 6 luni „sabatice” au fost providențiale pentru mine, familie și slujire.

 Unde voi merge păstor? În viitorul cel mai apropiat vă voi comunica felul în care Dumnezeu ne-a călăuzit!

Vă mulțumesc pentru rugăciuni și încurajări.

 

O întrebare cheie în rezolvarea problemelor din căsnicie


Astăzi sunt la nuntă. Predicatorul invitat a fost reținut de o înmormântare. Am fost rugat de familie să predic Cuvântul. Am acceptat.

Cineva spunea odată că după 50 de ani de căsnicie, el și soția au avut doar un singur conflict. „Războiul a început în luna de miere și încă aștept să se termine”.

Este oare posibil să nu ne certăm în familie?

Eu cred că DA!

Pot să spun ca și apostolul Pavel că „nu am ajuns încă desăvârșit” la acest capitol, dar … „alerg”. Alerg spre această țintă!

Dacă dorim să alergăm cu-adevărat spre această țintă, trebuie să o facem având în minte o întrebare crucială: „cui vrem să dăm satisfacție: eului sau Domnului?”

Nu voia mea, ci voia Ta! Aceasta este cheia rezolvărilor problemelor din căsnicie.

Cei care sunteți mai avansați în alergarea asta, ce sfaturi de dați pentru o căsnicie fără „tunete și fulgere”? 

Ce nu înțeleg în Vocea Speranței?


Profit de ocazia zilei de Sâmbătă pentru a-mi exprima o altă nedumerire. În orașul nostru ( Hațeg, Hunedoara ) singurul radio creștin care emite este Radio Vocea Speranței. Este vocea bisericii creștine adventiste. Ascult vocea speranței rareori în mașină.

Am auzit la acest post de radio de multe ori cântările cântate în bisericile noastre. Linia melodică este păstrată. Este chiar cântată într-un mod excelent. Cuvintele însă întotdeauna sunt schimbate. Nu corectate. Nu adaptate.  Se păstrează doar melodia iar mesajul este schimbat total.

Credeți că este corect? 

 

 

De ce sunt bucuros și trist?


Băieții mei au crescut.

Încerc un sentiment de bucurie. E harul Domnului că au ajuns până aici. Sunt sănătoși, frumoși și deștepți 🙂 Vorba românului: „Fiecare cioară își laudă puiul” 🙂 Dar mă bucur pentru responsabilitatea privilegiată pe care Domnul ne-a dat-o, mie și Corei: să fim lângă ei și să-i creștem. Dimineața când se trezesc, când mănâncă, seara când adorm ascultându-ne poveștile, când călătorim și povestim despre viață, prieteni, copilărie, NASA ( Lucas vrea să lucreze pentru NASA acum ) sau când ne jucăm „GA-GA” ( oare despre ce joc este vorba? )  sau ne plimbăm cu bicicletele prin oraș. Și multe, multe alte amintiri.  Aceste amintiri nu au preț. Și deja mă bucur de colecția strânsă până aici. 

Încer și un sentiment de tristețe. Ei cresc și eu îmbătrânesc. Cineva m-a întrebat zilele trecute când ies la pensie. Hmmm?!? Fac eforturi mari acum să-l iert 🙂 Nu-i mai pot ridica în brațe așa cum aș vrea. Jocul „de-a avionul” a „aterizat” de ceva vreme. Mă joc singur și în tăcere de-a hernia de disc 🙂 Au început să nu mai întoarcă capul atât de des atunci când îi las la poarta școlii sau în grupa de la grădiniță. Încă mai avem o grămadă de jocuri pe care să le jucăm împreună. Dar știu că lista începe să scadă. Statul la bunici este din ce în ce tot mai ușor. Și multe, multe alte motive de tristețe. Și știu că Dumnezeu lucrează nu numai la ei, ci și la mine. Șlefuiește, curăță și dăltuiește un caracter frumos. Mă învață să depind și să mă leg tare de EL. 

Domnul să ne binecuvânteze copiii și părinții! 

Ce amintiri de neuitat aveți cu copiii voștri?  

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: