Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “alegeri”

Îmi amintesc de nevastă-sa


Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

5 caracteristici ale unei prietenii adevărate


Cum arată un prieten adevărat? Gândește-te la cel mai bun prieten al tău. Suntem creați de Dumnezeu să funcționăm în relații, nu în singurătate.

O prietenie adevărată se construiește între doi oameni care știu să comunice și care dețin o încredere puternică reciprocă.

Mă gândesc la David și Ionatan.

  • îți iubești prietenul ca pe tine însuți.
  • îi recunoști valoarea chiar dacă îți pierzi avantajele.
  • dăruiești din posibilitățile pe care le ai.
  • faci promisiuni. Te ții de ele cu orice preț.
  • Dumnezeu este implicat în relație.

Când mă uit în Scriptură la cum este descris un prieten adevărat ( Prov.27:17; 18:24; 27:6,9; 27:10 ) ajung la câteva concluzii:

  1. un prieten adevărat este foarte rar.
  2. un prieten adevărat te iubește în orice situație.
  3. pot apărea prietenii adevărate între persoane de vârste apropiate dar și între persoane cu diferențe mari de vârstă. Ce ziceți de o relație de prietenie între tată-fiu? Mamă-fată? Nu cred că există „prăpastie ântre generație”. Există numai acolo unde părinții și copiii au săpat serios .
  4. prietenii adevărați petrec timp împreună.
  5. un factor al durabilității este moralitatea, dependența de Domnul.

Cum descrieți o prietenie adevărată? 

M-ai rănit! Și acum…?


Cel mai bun moment de-a rezolva o problemă este înainte de a apărea. Dar, uneori este imposibil. Probleme apar în relații. Nu-i o supriză. Dar ele trebuiesc rezolvate biblic.

Când cineva m-a rănit, m-a jignit sau mi-a făcut rău, ce-i de făcut?

Sau ce nu trebuie să fac?

  • Nu răspund cu aceeași monedă.
  • Nu joc rolul „victimei” sau a „persecutatului”.
  • Nu las mânia și răutatea să mă macine în tăcere.
  • Nu vorbesc de rău la alții persoana respectivă.

Să nu fac nimic? Nu!

Soluția biblică nu-i foarte comodă. Am vrea să o evităm dar este prea clară să ne facem că nu am priceput-o.

  • Merg la persoana în cauză. Nu să-l umilesc, ci să-l corectez. Sunt momente când Dumnezeu ne dă o așa pace în inimă, că nici nu este cazul să mai mergem. Ofensa persoanei nu și-a atins ținta.
  • Dacă nu recunoaște că a greșit atunci chem „ajutoare”. Aceste persoane trebuie să fie de încredere și duhovnicești. Scopul este: împăcarea.
  • Dacă nici al doilea pas nu are succes, spun „bisericii”. Aici este vorba de păstori, adunarea credincioșilor, comitet, etc.
  • Dacă nici așa nu se rezolvă, îmi rămâne decât să sper, să aștept și să mă rog.

Te-a rănit cineva fără motiv? Cum ai reacționat? 

Iată cum propria înmormântare mi-a așezat în ordine relațiile


Cu cine să încep? Cine să fie primul?

Și nu mă refer la cine să fie primul dintre Dumnezeu, biserică și familie. Cred că această ordine variază în funcție de multe și complexe aspecte. Sunt situații când familia vine înaintea bisericii. Dacă băiatul meu are nevoie urgentă de tratament voi alerga la spital și nu la ședința de comitet de la biserică! E clar! Pe primul loc, în acel moment, este familia și nu biserica.

Mă refer acum la relații! La cei din jurul nostru, la frați, surori, mamă, tată, soție, soț, membrii în biserică, prieteni, cunoscuți, vecini, colegi, parteneri, verișori, cumnați, clienți, etc. Toți aceștia vor timpul nostru. La un moment dat. Și-l vor pe cel mai bun. Vor să vorbească cu noi. Vor să aibe o relație cu noi.

Și mă întreb: cine este prioritar? Pe cine aleg și care-mi sunt criteriile de alegere?

Iată o eventuală soluție pe care am găsit-o “întâmplător” în cartea The man in the mirror, scrisă de Patrick Morley. Această soluție, se pare că i-a salvat de fapt familia.

Why not prioritize everything we do on the basis of who is going to be crying at our funeral?

Traducerea mea: de ce nu am ordona tot ce facem după persoanele care vor plânge cel mai tare ( și sincer ) la înmormântarea noastră?

Cu siguranță că acest principiu ar aduce ceva schimbări în viață, așa-i?

Ce ziceți? E bun principiul? 

„Îmi este ușor să iubesc lumea, dar greu să-mi iubesc vecinul”


O atitudine poate distruge o relație. O biserică. O familie. Un viitor.
Nu putem schimba trecutul sau inevitabilul. Putem însă să ne schimbăm atitudinea.

Citesc aici că o atitudine potrivită poate ajuta corpul să se refacă chiar și de cancerul.

Sunt câteva atitudini cu care trebuie să ne îmbrăcăm în fiecare dimineață. Găsesc uneori destul de dificil să o fac. Și pentru că ies în lume „dezbrăcat” de ele, mă „răcesc” uneori destul de grav.

Una dintre acestea este : dragostea! Dragostea față de copilul care atunci când este școală nu se dă sculat, iar când e vacanță se trezește cu „noaptea-n cap”. Dragostea față de angajatul care nu lucrează cum aș vrea eu și cât aș vrea. Dragoste față de profesorul care m-a „articulat” cu o notă minoră. Dragoste față de păstorul care a predicat parcă „doar pentru mine”. Dragostea!

Cum demonstrăm această atitudine?

1. Vedem lucrurile bune din ceilalți. Suntem experți să vedem lucrurile rele din alții. Dar de ce lucrurile bune trec repede neobservate? Cât caz am face dacă copilul ar veni acasă cu un I? Ce facem însă când a luat FB?

2. Nu suntem ușor de iritat. Nu ne „sare țandăra” foarte repede. „Dezavantajul” meu este că uneori perfecționistul din mine se deranjează destul de ușor. Cu el mă lupt în fiecare zi să-l țin pe cruce! Trebuie să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt: mai înceți, mai iuți, mai pragmatici, mai visători, mai molatici, mai vijelioși.

3. Ne gândim la nevoile altora. Putem să spunem un cuvânt de încurajare? Să nu treacă nici o zi fără un cuvânt de edificare, zidire. Pentru cei din casa noastră. Și pentru cei cu care slujim și lucrăm.

 

Cum mai putem demonstra dragostea? 

„Ce cred ceilalți?” – o întrebare periculoasă.


Cineva l-a întrebat pe Lucas cât fac doi plus doi.

Patru a venit răspunsul fulger.

Cum patru? Nu trei?

A apărut un al băiețel tot în clasa 1. A fost întrebat și el. A răspuns: „trei”.

Păi, da, sigur că trei.

Lucas s-a blocat.

Deci, cât fac 2+2?

Nu a mai știut. Când a aflat că răspunsul corect este 4, Lucas a fost indignat.

Păi, eu am spus patru!
Da, dar nu ai fost ferm și sigur!

Presiunea anturajului are o forță incredibilă. Întrebarea „ce cred ceilalți?” lovește cu o forță imensă în capacitatea noastră de a lua decizii. Ne este teamă și frică să nu dezamăgim. Să nu rănim pe alții. Să nu-i enervăm. Să nu deschidem unele conflicte. Alteori preferăm să stăm pe tușă și să ne abținem. Așa vom părea mai înțelepți în ochii altora. Ne pasă de reputația noastră și de ceea ce cred ceilalți.

Avraam a mințit pentru a-și salva viața.
Isaac l-a copiat și i-a fost frică să recunoască cine este soția sa.
Saul nu a putut aștepta pentru că oamenii se împrăștiau de lîngă el.
Pilat s-a temut să nu-și piardă funcția.
Petru a mințit pentru a nu fi dat în vileag.
Irod l-a prins pe Petru și l-a omorât pentru a primii aprobarea liderilor.
Apostolul Petru a cedat în fața anturajului.

Cum evităm frica de respingere?

1. Ne gândim la Dumnezeu, nu la oameni. Să ne uităm țintă la Căpetenia credinței noastre. Când ne gândim la El, vom fi în stare să facem ce-i place Lui.

2. Ne crucificăm eul. Când eu sunt mort, nu mai simt nimic. Nici ironia, nici critica, nici laudele, nici singurătatea. Eu nu mai trăiesc. Cristos trăiește.

3. Ne rugăm pentru îndrăzneală. Este normal ca uneori să ne fie frică. Să ne temem. Dar, avem rugăciunea ca mijloc de a primi putere de la Domnul.

 

 

Mituri despre dragoste – 2


Mit: Fără relația intimă nu voi ști dacă sunt compatibil(ă) cu cealaltă persoană. Fără a trăi împreună nu voi știi dacă căsnicia va funcționa.

Căsătoria nu se încearcă ca și o mașină. Statisticile spun altceva despre asta: cele mai multe divorțuri au loc în cuplurile care au trăit împreună înainte de a se căsători. Iar chestia cu compatibilitatea este o aiureală! Nimeni nu se naște cu un stil! Totul se învață! Dar se învață într-un loc de siguranță și protecție: căsnicia.

Mit: Relațiile intime premaritale sunt romantice. 

Singurul loc romantic este alături de bărbatul care ți-a promis în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu că te va ocroti și te va apăra până la moarte. Ești în siguranță cu el. Nu-ți va da o boală venerică, nu te va lăsa gravidă și apoi îți va cere să faci avort, nu se va culca cu alte fete și nu te va lăsa pentru că are alte planuri. Să devii vulnerabilă în fața unui astfel de băiat, da, este romantic. Romantismul adevărat are loc în cadrul binecuvântat al căsniciei.

Mit: Relațiile premaritale țin relațiile puternice. 

Poți să faci un băiat să se țină de tine o vreme dacă îi dai din când în când ce-și dorește. Dar nu îl poți face să STEA cu tine! Sexul în afara căsătoriei deteriorează relațiile, nu le face mai bune. Pentru că atunci când nu mai ai altceva de făcut, totul dispare. Valoarea pe care un băiat o va pune pe tine este valoare pe care ți-o pui tu însuți!  Cu cât îi vei ceda mai mult cu atât îi vei cere mai mult ( pentru că așa sunt fetele create ). Dar nu și băieții. În afara căsătoriei băiatul nu are nici o obligație față de tine! Diversitatea este mult mai atractivă pentru băieți decât pentru fete. Se va plicitisi de tine. Nu același lucru se întâmplă și în căsnicie? Nu!

Întrebări? 


Nu numai constatări. Sunt și soluții!


Am scris ieri despre constatările de la congres din domeniul educației creștine în cutul baptist. Iată și câteva propuneri:

  1. promovarea unui program de citire zilnică a Scripturii.
  2. promovarea grupurilor de rugăciune și ucenicie sub coordonarea păstorului și a comitetului bisericii.
  3. încurajarea și promovarea studiilor biblice și a predicilor cu conținut doctrinar; studiul sistematic al doctrinelor.
  4. încurajarea păstorilor de a-și veghea turma în mod real.
  5. verificarea și coordonarea din partea păstorului a punctelor de pe programul serviciilor divine.
  6. transmiterea unor mesaje clare din partea comunităților și a Uniunii în legătură cu învățăturile și practicile neconforme cu Scriptura.
  7. dezbaterea acestor aspecte de doctrină și practică în cadrul întâlnirilor Consiliului Uniunii și Conferinței Naționale.
  8. definirea clară a teologiei închinării și a locului și rolului muzicii în biserică.
  9. precizarea locului și rolului misionarismului independent în Bisericile Baptiste.
  10. promovarea doctrinelor baptiste atât în predicare, studiu biblic și conferințe, cât și prin promovarea unei literaturi religioase adecvate.
Aveți și alte propuneri? 

Fratele Viorel Iuga își prezintă intențiile


Tocmai ce am observat că Revista Creștinul Azi a prezentat pe cei doi candidați la funcția de președinte a Cultului Baptist.  Aici este prezentat fr. Viorel Iuga.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Isus Cristos

Fiind rugat să vă spun câteva lucruri despre mine şi despre intenţiile mele pentru viitor, am decis să vă împărtăşesc succint următoarele: M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti, am crescut în biserică, m-am dăruit lui Dumnezeu la 14 ani şi în limita posibilităţilor, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, am încercat să Îl slujesc cât mai bine. Urmând chemarea Domnului am urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, diferite alte cursuri teologice, iar mai târziu, după 1990, mi-am continuat studiile teologice în Orlando, Florida.

Din februarie 1997 slujesc în „Biserica Creştină Baptistă Speranţa” din Arad, iar prin deciziile fraţilor am slujit şi în anumite compartimente ale Comunităţii zonale şi ale Uniiunii Baptiste. Din mai 1989 sunt căsătorit cu Didina Eugenia. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie care a sacrificat mult şi care întotdeauna mi-a oferit timpul necesar pentru lucrare. Tot El ne-a binecuvântat cu 3 copiii, dintre care 2 sunt în viaţă, sunt ai Domnului şi Îl slujesc cu bucurie. Fără ca să îmi propun acest lucru, Dumnezeu a decis să mă folosească şi în domeniul materialelor scrise.

Cu ajutorul şi călăuzirea Lui am reuşit să public peste 55 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc. În ultimii 14 ani am încercat să investesc mult în familiştii şi în pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. În sensul acesta am scris materiale, am organizat conferinţe, am conferenţiat în şcoli şi în universităţi din ţară şi din străinătate, am înregistrat materiale audio, video, am participat la diferite emisiuni TV etc. Acum sunt obligat să fac câteva precizări. Eu nu am visat neaparat la lucrările acestea. Nu m-am considerat niciodată talentat, capabil sau pregătit pentru ceea ce am făcut. Fiecare lucru bun pe care l-am făcut a fost rezultatul îndurării lui Dumnezeu. Aproape de fiecare dată I-a trebuit mult timp să mă convingă de faptul că El Se poate folosi şi de slăbiciunile mele.

M-am simţit nevrednic de privilegiile oferite şi am încercat mereu să le spun tutuuror că greşelile îmi aparţin iar lucrurile bune vin de la Părintele Ceresc. În conjunctura prezentă, fără să îmi doresc specific şi într-un mod surprinzător, unii fraţi m-au rugat să candidez la slujba de preşedinte al Cultului. Le-am spus dumnealor şi vă spun şi dumneavoastră: eu nu mă văd pregătit pentru această slujbă.

Din câte cunosc eu situaţia din ţara noastră, şi consider că o cunosc puţin, avem nevoie de schimbări urgente şi majore. Sunt convins că fiecare baptist trebuie să îşi revizuiască şi să îşi sfinţească viaţa. Felul în care înţelegem Scriptura, felul în care vedem relaţiile pe orizontală şi pe verticală nu se „citesc” doar din Mărturisirea noastră de credinţă. Oamenii ne „citesc” viaţa de zi cu zi. Fiecre baptist trebuie să fie conştinet de faptul că este o mărturie. Caractrul nostru, acţiunile noastre, corectitudinea, dragostea, punctualitatea, sensibilitatea, onestitatea, mila, tot ceea ce facem sau nu vorbesc despre ceea ce sunem.

În consecinţă, cel care va ajunge să slujească în calitatea de preşedinte trebuie ca în dependenţă totală de Dumnezeu şi în colaborare sfântă cu toţi fraţii să fie gata să să muncească şi să găsească acele metode prin care toţi să ne verificăm, pocăim, rededicăm şi implicăm. Cu promisiunea că voi spune delegaţilor dumneavoastră la Congres cum voi încerca să mă implic concret (în cazul în care Domnul va decide să mă aşeze în slujba aceasta), vreau să vă rog frumos următoarele lucruri. Haideţi să fim ceea ce trebuie în particular şi în casele noastre. Să fim creştini buni, soţi buni, soţii bune, părinţi buni, bunici buni. Să cerem putere de sus şi să ne comportăm frumos cu vecinii, cu oamenii din cartier, cu cei de pe stradă şi cu cei din parc. Să fim cetăţeni buni, să ne comportăm exemplar la locul de muncă şi să vorbim frumos cu toţi oamenii. Dacă vom fi ce trebuie, Domnul se va bucura şi ne va răsplăti. El va decide ce primim aici şi ce ni se rezervă în veşnicie. Să ne rugăm dar ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră, în casele noastre, în bisericile noastre şi în Cultul nostru.

Un dependent de călăuzirea, de mila, de înţelepciunea şi de puterea lui Dumnezeu. Viorel Iuga

Același lucru mă întreb și în fața fratelui Viorel Iuga.

Ce să facem în fața provocărilor actuale?

Cum să ne implicăm într-o societate postmodernă? Ce facem cu văduvele și văduvii noștri? Ce facem cu familiile despărțite de emigrația economică? Ce facem cu divorțații? Dar cu recăsătoriții?  Care este relația baptiștilor cu statul? Cum stăm cu mărturisirea de credință? Cum să ne raportăm la politic? Ce înseamnă pentru un baptist să fie relevant? Cum să ne apărăm doctrina și învățăturile biblice fundamentale? Ce facem cu păstorii care fac slujirea fără să aibe susținerea financiară a bisericuțelor pe care le păstorește? Ce facem cu păstorii care au dovedit că nu au nimic de-a face cu această slujire? 

Sunt doar câteva întrebări … … 

Fratele Iuga promite că va spune delegațiilor de la Congres cum se va implica concret în această slujire. Să nu fie poate prea târziu, frate Iuga. 

Domnul să vă dea har și călăuzire. 

Vă rog să observăm împreună punctele tari și dar și cele slabe ale prezentării intențiilor fratelui Viorel Iuga. 

Fratele Otniel Bunaciu își prezintă viziunea


Am primit printr-un e-mail, viziunea fratelui Otniel Bunaciu, actualul președinte al Uniunii Baptiste din România. Este prezentată viziunea lui pentru următorii patru ani.

Fratele Oti Bunaciu va candida pentru un al doilea mandat în fruntea baptiștilor la Congresul baptist din luna Mai.

Al doilea candidat este fratele Viorel Iuga, pastorul bisericii Speranța.


O viziune pentru misiune, evanghelizare, crestere spirituala si implicare

Acum patru ani, propunerea pentru viziunea oferita Congresul Bisericilor Baptiste din Romania era exprimata prin SMS (Sarbatorire, Marturisire, Slujire). Sarbatorire insemna afirmarea identitatii de crestini baptisti, a istoriei de 150 de marturie in Romania si de 400 de ani in lume. Marturisire se referea la nevoia de evanghelizare si misiune, preocuparile in aceasta directie fiind: evanghelizarea cu Franklin Graham, dezvoltarea misiunii prin sprijinirea bisericilor din Serbia, sustinerea unui misionar indigen in Asia Centrala, infiintarea Conferintei bisericilor din diaspora europeana si a conferintelor pentru biserici rurale din cadrul Uniunii. Slujirea s-a realizat prin infiintarea departamentelor: tineret, scoala duminicala pentru copii, lucrarea cu surorile, calendarul de studiu biblic, editura UBR si a colectelor de sustinere a celor afectati de dezastre (cutremurul din Haiti si inundatiile din tara). Pentru toate aceste realizari ii dau slava lui Dumnezeu si multumesc colegilor din Comitetul Executiv al UBR si din Consiliul Uniunii, colaboratorilor angajati ai Uniunii si a celor din Comunitati si biserici care au slujit cu jertfire precum si tuturor fratilor si surorilor care a sustinut Uniunea Baptista din Romania.

In anul 2011, cu ocazia Congresului Bisericilor Baptiste din Romania, indemnul pe care il am pentru slujirea in cadrul Uniunii pentru urmatorii ani este exprimat prin cuvantul:

VEZI

Viziune pentru misiune

Evanghelizare pentru crestere

Zidire pentru consolidare

Implicare in comunitate

Este nevoie de o VIZIUNE mereu proaspata care sa insufleteasca pasiunea bisericilor baptiste pentru misiune. In acest sens ma rog ca D u m n e z e u  s a  c r e a s c a entuziasmul deja existent in bisericile noastre pentru slujirea misionara. Misiunea a fost intotdeauna un catalizator al unitatii dintre biserici deoarece acestea vin impreuna pentru a se implica in Marea Trimitere.

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile botezându-i în numele Tatălui și al Fiului Și al Sfântului Duh. (Matei 28:18-20)

VEZI

EVANGHELIZAREA ramane o activitate vitala a bisericii locale prin care marturia Evangheliei este proclamata spre mantuirea celor pacatosi. Faptul ca acum majoritatea credinciosilor baptisti se afla in mediul urban ridica provocari dar si oportunitati in ce privește modul în care comunicarea si marturia trebuie sa fie facuta in aceste vremuri.

Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: Mare este secerișul dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui. (Matei 9:36-38)

VEZI

ZIDIREA prin educarea si cresterea spirituala a membrilor este esentiala pentru ca “fiecare baptist sa fie un misionar” potrivit modului in care noi intelegem ca toti suntem chemati sa il slujim pe Dumnezeu in cadrul vocatie pe care El ne-o da si pe care Duhul Sfant ne imputerniceste sa o ducem la indeplinire.

După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele S-a așezat iarăș la masă și le-a zis: Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Mă nuiți Învățătorul și Domnul și bine ziceți că sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-a dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut Eu. (Ioan 13:12-15)

VEZI

IMPLICAREA in comunitate este chemarea de a raspunde nevoilor lumii in care traim asa cum a raspuns si Domnul Isus Hristos. Pentru ca stim ca Dumnezeu este cel care a creat si conduce lumea in care traim noi nu ramanem indiferenti ci demonstram prin implicarea noastra dragostea lui Dumnezeu si preocuparea Lui pentru nevoile unei lumi cazute si indepartate de Creator.

…Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat, Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut, am fost străin și M-ați primit, am fost gol și M-ați îmbrăcat am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți, am fost în temniță și ați venit pe la Mine. (Matei 25:34-36)

BIOGRAFIE PERSONALA

Otniel Ioan Bunaciu

Data nasterii: 1 decembrie 1959

Locul nasterii: Bucuresti, Seminarul Baptist unde am copilarit si am ramas pana acum in slujire.

Familie: casatorit cu Camelia, un copil David.

Slujire: Pastor Biserica Baptista Providenta din Ferentari, Presedinte Uniunea Bisericilor Baptiste, Profesor Universitar si Decan la Facultatea de Teologie Baptista, Universitatea din Bucuresti.

Studii: licenta in inginerie Facultatea de Utilaj Tehnologic, licenta si masterat in teologie la Regentʼs Park College, Universitatea Oxford, doctorat in teologie la Institutul Teologic Protestant din Cluj.

Participare in slujire in afara Romaniei: profesor vizitator: Southwestern Baptist Theological Seminary (Southern Baptist), Palm Beach Atlantic University, TCMI, Austria, IBTS, Praga, Colegiul Teologic Pedagogic din Chisinau, Seminarul Teologic de la Minsk, Belarus, membru in Comisia de Etica al Aliantei Mondiale Baptiste, membru in bordul Seminarului Teologic Baptist al Federatiei Europene.

Implicare in comunitatea locala: fondator al Proiectului Rut, slujire dezvoltata cu Biserica Providenta care sustine o scoala finantata fara ajutor de la stat pentru aproximative 200 de copii de rromi din cartierul Ferentarii si din Republica Moldova si un program de pregatire de slujitori misionari din adunari de rromi (Gypsy Smith) in colaborarea cu Comunitatea din Bucuresti.

L-am cunoscut pe fratele Oti în timpul Seminarului. A fost dirigintele ( coordonatorul ) anului meu. Un frate cu care poți să vorbești liniștit și relaxat fără să îți dea impresia că are ifose sau apucători de vedetă. Sociabil , ușor de abordat și poate puțin prea ocupat, fratele Oti poate să-ți devină repede un bun tovarăș. Așa l-am cunoscut eu.

Dar nu îmi propun să-l analizăm pe fratele Oti ( deși și aceasta trebuie făcută la un moment dat ). Aș dori însă să descifrăm împreună documentul care conține viziunea fratelui pentru cultul nostru în următorii 4 ani. Sper să avem un astfel de document venit și din partea celuilalt candidat la conducerea Uniunii.

Apreciez creativitatea fratelui Oti de a ne prezenta viziunea sa într-o manieră ușor de identificat și reținut. Anul trecut ne-a prezentat un SMS iar anul acesta ni se prezintă expresia „VEZI”.

Personal, prefer o stategie în locul unei viziuni frumos aranjată și prezentată. Reclama e frumoasă, dar vorba evreului: „eu cu ce mă aleg?”

Înțeleg că fratele Oti ne îndeamă la misiune, creștere, consolidare și implicare în comunitate, dar aș aștepta din partea președintelui câteva strategii concrete de a ne împlini aceste scopuri.

Baptiștii fac misiune. Este loc pentru mai mult și mai bine, dar facem. Bisericile baptiste sunt implicate în fel de fel de acțiuni sociale, se țin conferințe și seminarii de consolidare. Deschidem grădinițe, școli, orfelinate. Deschidem biserici și filiale în zone dificile pentru evanghelici. 

Ce să facem în fața provocărilor actuale?

Cum să ne implicăm într-o societate postmodernă? Ce facem cu văduvele și văduvii noștri? Ce facem cu familiile despărțite de emigrația economică? Ce facem cu divorțații? Dar cu recăsătoriții?  Care este relația baptiștilor cu statul? Cum stăm cu mărturisirea de credință? Cum să ne raportăm la politic? Ce înseamnă pentru un baptist să fie relevant? Cum să ne apărăm doctrina și învățăturile biblice fundamentale? Ce facem cu păstorii care fac slujirea fără să aibe susținerea financiară a bisericuțelor pe care le păstorește? Ce facem cu păstorii care au dovedit că nu au nimic de-a face cu această slujire? 

Sunt doar câteva întrebări … … 

Vă rog să observăm împreună punctele tari și dar și cele slabe ale viziunii prezentate de fratele președinte Otniel Bunaciu. 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: