Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “căsătorie”

Unul din cele mai frumoase momente


Sunt în dormitorul băieților. La birou. Citesc câteva versete biblice.

M-am oprit acum.

M-am oprit doar să vă spun că unul din cele mai frumoase momente pentru mine este să-mi privesc băieții cum dorm.

Să mă apropii de ei și să le simt respirația.

Să-i văd că se odihnesc. Că sunt în siguranță. Că au adormit știind că tata și mama sunt acolo. Niciunul nu adoarme fără ca unul dintre noi să nu fie lângă ei. Băieții mei nici nu au habar cât de mult îmi place să-i adorm. Să stau lângă ei până când îi aud cum somnul dulce, adânc și odihnitor îi cuprinde.

Nu mă pot sătura de gândul că băieții mei sunt în pat, liniștiți și în siguranță. Acesta este un har. Un har doar pentru o vreme. Vreau să mă bucur de el cât mai mult.

Și apoi mă gândesc la Dumnezeu. El când se uită la noi cum ne așezăm capul pe pernă și ne punem în pat, oare se bucură? Este El încântat de felul cum ne odihnim sub protecția Lui?

Când ne rugăm cu băieții noștri seara, uneori încheiem momentele de rugăciune spunând cu voce tare Psalmul 121. Versetul 4 spune:

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.

În seara aceasta, când te pui în pat, amintește-ți și Psalmul 3:5

Mă culc, adorm și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.

Odihnește-te. Culcă-te liniștit.

Dumnezeu se uită la tine ca și un Tată mândru și bucuros să-și protejeze copiii.

Noapte bună! Tata veghează asupra ta!


Îmi amintesc de nevastă-sa


Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

Hai mă, nu te supăra, am glumit!


Umorul este o chestiune serioasă spuneam mai zilele trecute. El ne poate scoate cu bine din situații jenante. Ne protejează de înțepăturile răutăcioase. Ne dă curaj în situații terifiante. Ne oferă câteodată și o cafea bună 🙂

Dar, ne și poate poticni destul de rău. Am trecut cu toții pri situația în care am crezut că gluma care ne-a trecut prin minte este genială. Am spus-o. Și am constatat că a fost doar … catastrofală.

Trebuie să avem grijă cum glumim. Și cu cine glumim.

Oamenii pot fi super sensibili la glume și se pot răni foarte ușor în ele. Asta chiar dacă râd alături de noi.

Am intrat în slujirea pastorală imediat după terminarea seminarului.  A fost o vreme când am slujit ca păstor fiind necăsătorit. Am avut de „înfruntat” multe glume și ironii. Nunțile deveniseră o adevărată corvoadă. La început le-am făcut față cu brio. Dar după o vreme am învățat doar să zâmbesc politicos și să mă abțin de la orice comentariu. Mi-am promis că nu voi face așa ceva cu alții. De acea, nu îmi place să „tachinez” pe tinerii necăsătoriți. Nu mă ocup de „pețit” și „cuplat” tinerii. Îi încurajez, îi slujesc, discutăm, le stau la dispoziție, povestim și îi asigur de toată susținerea mea în rugăciune.

Biblia nu ne interzice să glumim! Slavă Domnului!

Dar există trei feluri de glume pe care trebuie să le evităm:

1. Glumele care rănesc. Am întâlnit oameni care au început să glumească despre accentul unei persoane. Despre înfățișare. Am văzut bărbați glumind în fața altora despre greutatea soției sau a ficei. Unele glume sunt spuse fără răutate, dar ele rănesc destul de tare. Chiar copiii din casele noastre pot fi răniți de astfel de glume chiar venite din partea părinților.

2. Glumele proaste. Nu știu cum voi reacționa dacă voi mai fi martor la glume ( spuse chiar de la amvon ) despre Dumnezeu, Biblie, Domnul Isus, personaje biblice. Este o lipsă de reverență atunci când astfel de subiecte ajung „de râsul tututor”.

3. Glumele cu dublu înțeles. Cele mai frecvente sunt glumele cu iz senzual. Ele nu trebuie să facă parte din „repertoriul” unui creștin. Tot ce trece de limita bunului simț trebuie evitat. Acest tip de umor este foarte popular în lumea noastră. Acet tip de umor trebuie evitat!

Ai fost rănit vreodată de umorul altcuiva? 

La ce s-o fi gândit Dumnezeu când a inventat căsătoria?


Când fariseii au lansat o nouă rundă de teste și ispitiri împotriva Domnul Isus, unul din subiectele alese a fost divorțul și recăsătorirea ( Matei 19 ).

Căsătoria, divorțul și recăsătoria sunt probleme importante în viața membrilor unei biserici. Răspunsurile la întrebările de genul acesta au consecințe pentru toată viața: să mă căsătoresc? Să divorțez? M-a lăsat pentru alta; pot să mă recăsătoresc? Răspunsurile la astfel de întrebări sunt vitale și ele trebuiesc găsite în Sfânta Scriptură.

Este o problemă importantă și pentru conducerea unei biserici. Prezbiterul sau diaconul trebuie să fie bărbatul unei singure neveste. Biserica trebuie să-și cunoască poziția în aceste aspecte. Biserica trebuie să fie capabilă să identifice ce este păcătos și ce nu este păcătos.

În fața vicleșugului sub forma întrebării „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?”, Mântuitorul le întoarce privirea și atenția asupra proiectului inițial al lui Dumnezeu în ce privește căsnicia.

Cum a gândit Dumnezeu de la început căsătoria? Căsătoria lui Adam și Eva este modelul perfect pentru toate căsătoriile din rasa umană. Dacă înțelegem conceptele din Geneza 2:24 înseamnă că înțelegem relația de căsătorie.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. ( Geneza 2:24 )

  1. În planul inițial al lui Dumnezeu, primul element pentru o căsătorie perfectă este separarea. Asta înseamnă că între cei doi ( bărbat & femeie ) începe o nouă relație. Cei doi ies din sfera de autoritatea a părinților, a prietenilor. Unii tinerei abia așteaptă să se desprindă de părinți. Motivele lor nu sunt întotdeauna foarte duhovnicești. Îi îndemn pe tineri să mai aștepte dacă părinții nu sunt de acord cu căsătoria lor.
  2. Al doilea element este lipirea. Aici nu se are în vedere în special intimitatea fizică. Ci loialitatea și afecțiunea. A te lipi de nevastă înseamnă să o cauți cu pasiune, cu zel și energie. Cum rămâne soțul îndrăgostit de soția lui? Răspunsul este unul singur: muncești! Nu la grădină sau la mașina din garaj. La relația cu partenera. Cred cumva că dacă am câștigat persoana potrivită și am convins-o să se căsătorească cu mine , de acum încolo totul decurge de la sine? Fals!
  3. Al treilea element este intimitatea. O intimitate sexuală, emoțională și relațională.
Doctorii Ed & Gaye Wheat ne oferă câteva avertismente demne de luat în seamă despre intimitate.
Iată câteva piedici în calea intimității: 
  • Obiceiul de a critica = multe cupluri ajng să se critice deschis unul pe celălalt în speranța îmbunătățirii comportamentului celuilalt și cad în obiceiul unei critici inconștiente. O pisălogeală constantă la scară mică întrețesută în conversația zilnică. Cuvintele de încurajare sunt cele care pregătesc cadrul pentru o intimitate frumoasă în căsnicie.
  • Mânie și sentimente refulate = indiferent cât de mascate sunt vor ucide intimitatea.
  • Falimentul de a comunica = asta înseamnă disponibilitatea de a asculta și de a fi vulnerabil.
  • Prea mult televizor sau internet = ecranul încurajează pasivitatea. Nu mai ai energia necesară pentru a dezvolta o relație intimă. Aceasta se poate transforma într-o hipnoză, încât să nu-ți mai dai seama cât de mult timp aloci internetului sau televizorului. Ce ne dorim: o viață pasivă cu ochii pironiți la ecran sau o relație intimă cu partenerul de căsătorie?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: