Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “comentarii”

De ce nu suport bebelușii în biserică


Exact! Ați citit bine. Nu-i suport. Am mari probleme să-i tolerez. Și nu vorbesc de bebelușii care vin pentru serviciul de binecuvântare. Ooo, nu! Ei sunt adorabili. Nu mă refer nici de cei ce tocmai s-au „născut din nou” și vin la cateheză pentru a păpa „laptele duhovnicesc”. Este o splendoare timpul petrecut alături de ei.

Iritarea apare însă atunci când întâlnesc bebeluși care au 20 de ani. Alții și mai bine de atât. Pe ei nu-i suport. Prezența lor în trupul lui Cristos este înfricoșătoare.

Cum este profilul unui astfel de „bebeluș” învechit?

Fratele A.W. Tozer ne oferă câteva trăsături în cartea Succesul și Creștinul.

Iată doar trei dintre ele:

  1. Nu se poate concentra foarte mult timp. Își pierde interesul foarte repede. Este încântat acum iar peste 60 de secunde începe să țipe plin de frustrare. La rugăciune nu rezistă mai mult de 10 minute. Cititul Bibliei a durat doar până pe 10 ianuarie.
  2. Preocupat cu lucrurile simple. El vrea doar păpică, căldurică, suzetă, schimburi curate, pe mămica aproape și … cam atât. Nu-l interesează studiile biblice, călătoriile misionare sau lucrurile atât de complicate.
  3. Ahtiat după amuzament. E suficient să te stâmbi la el, că se distrează de minune. Tot ce vrea e să se joace. Vrea jucării. Și le vrea mereu. Și la masă, și la culcare, și când stă în pătuț și la plimbare. Trebuie să aibe jucăriile cu el. Biserica este un mic teatru în care el trebuie să fie distrat.

Ați întâlnit așa „bebeluși” în biserică? Ce alte caracteristici ați mai observat la ei? 

Este numele tău pe listă?


Biserica Domnul are o misiune pe pământ. Are un mesaj de comunicat și prezentat oamenilor pierduți. Mesajul este de multe ori greșit înțeles. Alteori nimeni nu mai este curios să asculte ce are Biserica de spus. De ce oare?

Ne place din când în când să vizionăm un film bun. La câți ne place să ne uităm la film și după ce s-a terminat ultima scenă? Ne ridicăm și plecăm! Data viitoare vă propun să faceți efortul să mai stați pe canapea încă câteva minute. Uitați-vă la ce apare pe ecran: o listă lungă de nume și meserii. Veți afla că pentru acel film a fost nevoie de o armată de oameni. Mesajul și acțiunea filmului v-a impresionat pentru că nu au fost doar 5, 6 actori importanți și un regizor. Cine credeți că mai sunt implicați în formarea unui film? Iată o listă pe care am copiat-o repede la terminarea unui film. Pe unii i-am scăpat!

  • regizor. regizor secund. decorator de scene. mașinișit. scenariști. cascadori. stiliști de păr. costume. șoferi de autobuz. directori de arte. manageri. figuranți. operatori de cameră la sol. operatori de cameră din avion. operatori cu luminile și becurile. piloți. operatori pe computer. operatori de efecte vizuale. pirotecniști. editori de dialog. dirijori de orchestră. manageri de locație. furnizor de alimente.

Ce film ar fi ieșit dacă toți aceștia ar fi stat acasă? Te-ai uita la un film în care joacă doar niște vedete și un mare regizor, dar nu au microfoane, nu se aude, nu se vede, este un film de epocă dar se joacă în blugi pentru că nu au costume? Ar fi o caricatură de film, așa-i?

Trist este că adesea, Biserica nu este nici măcar ca un film bun. Mulți cred că partea lor în biserică este de spectator. Cineva a comparat Biserica cu un meci de fotbal: 22 de oameni pe teren, disperați după un moment de respiro, urmăriți de 10.000 de oameni în stadion care ar avea nevoie disperată de exercițiu fizic.

Lumea are nevoie să înțeleagă mesajul Bisericii. Iar fiecare dintre noi suntem parte din mesajul acesta.

Este și numele tău pe lista de final? 

Păstori pe Facebook


M-am gândit să-mi șterg contul de pe facebook. De ce nu am făcut-o? Pentru că încă îl folosesc pentru a promova discuțiile și articolele de pe blog. Dar sunt foarte mâhnit și supărat de pozele și mai ales comentariile unor creștini de pe facebook. E bine să luăm foarte serios implicarea noastră și de pe facebook.

Dar este oare bun la ceva facebook-ul? De data aceasta haidem să privim partea plină a paharului.

Paul Steinbrueck propune păstorilor câteva lucruri care le pot face pe Facebook:

  1. Ascultă mai mult decât să vorbești. Află nevoile și durerile oamenilor.
  2. Roagă-te. Când citești despre o nevoie, roagă-te pentru ea. Scrie o încurajare în reply. Sau dă un telefon la persoana respectivă.
  3. Comentează pe facebook. Nimeni nu va ști că ești acolo dacă doar asculți și te rogi. Lasă un comentariu. Dar unul dres cu har și sare.
  4. În public, încurajează.
  5. Pe privat, critică.
  6. Fii autentic. Pe facebook deseori vedem doar partea frumoasă a vieții. Dar unde sunt lucrurile care ne frământă? Situațiile de criză?  Momentele de tristețe și frustrare?
  7. Acceptă invitațiile de prietenie ( friend request ). Domnul Isus a stat la masă cu vameșii și păcătoșii. Și noi trebuie să stăm la masă pe …facebook.
Credeți că sunt pertinente aceste sfaturi? 

Păstorii și media socială


Pe păstori nu-i găsești numai prin biserici și la amvoane ci și prin lumea virtuală.
Darryl Dash abordează subiectul păstorilor care folosesc media socială. Un subiect care pe mine mă interesează. Poate și pe voi.

Iată câteva întrebările la care fiecare lider, profesor sau păstor care folosește facebook-ul sau alte sisteme de socializare virtuală ar trebui să răspundă sincer:

  1. Folosesc comunicarea virtuală pentru a-i ajuta pe alții să învețe sau pentru a-mi satisface o nevoie personală?
  2. Care este motivația pentru care împărtășesc o anumită informație: profesională sau personală?
  3. Este fotografia sau comentariul postat în stare să mă pună într-o situație jenantă în fața părinților, familiei sau a altora care le văd?
  4. Se poate manipula fotografia, comentariul sau înregistrarea?
Ce alte principii găsiți utile pentru a vă proteja în această lume virtuală? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: