Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “frământări”

Îmi amintesc de nevastă-sa


Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

De ce nu suport bebelușii în biserică


Exact! Ați citit bine. Nu-i suport. Am mari probleme să-i tolerez. Și nu vorbesc de bebelușii care vin pentru serviciul de binecuvântare. Ooo, nu! Ei sunt adorabili. Nu mă refer nici de cei ce tocmai s-au „născut din nou” și vin la cateheză pentru a păpa „laptele duhovnicesc”. Este o splendoare timpul petrecut alături de ei.

Iritarea apare însă atunci când întâlnesc bebeluși care au 20 de ani. Alții și mai bine de atât. Pe ei nu-i suport. Prezența lor în trupul lui Cristos este înfricoșătoare.

Cum este profilul unui astfel de „bebeluș” învechit?

Fratele A.W. Tozer ne oferă câteva trăsături în cartea Succesul și Creștinul.

Iată doar trei dintre ele:

  1. Nu se poate concentra foarte mult timp. Își pierde interesul foarte repede. Este încântat acum iar peste 60 de secunde începe să țipe plin de frustrare. La rugăciune nu rezistă mai mult de 10 minute. Cititul Bibliei a durat doar până pe 10 ianuarie.
  2. Preocupat cu lucrurile simple. El vrea doar păpică, căldurică, suzetă, schimburi curate, pe mămica aproape și … cam atât. Nu-l interesează studiile biblice, călătoriile misionare sau lucrurile atât de complicate.
  3. Ahtiat după amuzament. E suficient să te stâmbi la el, că se distrează de minune. Tot ce vrea e să se joace. Vrea jucării. Și le vrea mereu. Și la masă, și la culcare, și când stă în pătuț și la plimbare. Trebuie să aibe jucăriile cu el. Biserica este un mic teatru în care el trebuie să fie distrat.

Ați întâlnit așa „bebeluși” în biserică? Ce alte caracteristici ați mai observat la ei? 

M-ai rănit! Și acum…?


Cel mai bun moment de-a rezolva o problemă este înainte de a apărea. Dar, uneori este imposibil. Probleme apar în relații. Nu-i o supriză. Dar ele trebuiesc rezolvate biblic.

Când cineva m-a rănit, m-a jignit sau mi-a făcut rău, ce-i de făcut?

Sau ce nu trebuie să fac?

  • Nu răspund cu aceeași monedă.
  • Nu joc rolul „victimei” sau a „persecutatului”.
  • Nu las mânia și răutatea să mă macine în tăcere.
  • Nu vorbesc de rău la alții persoana respectivă.

Să nu fac nimic? Nu!

Soluția biblică nu-i foarte comodă. Am vrea să o evităm dar este prea clară să ne facem că nu am priceput-o.

  • Merg la persoana în cauză. Nu să-l umilesc, ci să-l corectez. Sunt momente când Dumnezeu ne dă o așa pace în inimă, că nici nu este cazul să mai mergem. Ofensa persoanei nu și-a atins ținta.
  • Dacă nu recunoaște că a greșit atunci chem „ajutoare”. Aceste persoane trebuie să fie de încredere și duhovnicești. Scopul este: împăcarea.
  • Dacă nici al doilea pas nu are succes, spun „bisericii”. Aici este vorba de păstori, adunarea credincioșilor, comitet, etc.
  • Dacă nici așa nu se rezolvă, îmi rămâne decât să sper, să aștept și să mă rog.

Te-a rănit cineva fără motiv? Cum ai reacționat? 

Este numele tău pe listă?


Biserica Domnul are o misiune pe pământ. Are un mesaj de comunicat și prezentat oamenilor pierduți. Mesajul este de multe ori greșit înțeles. Alteori nimeni nu mai este curios să asculte ce are Biserica de spus. De ce oare?

Ne place din când în când să vizionăm un film bun. La câți ne place să ne uităm la film și după ce s-a terminat ultima scenă? Ne ridicăm și plecăm! Data viitoare vă propun să faceți efortul să mai stați pe canapea încă câteva minute. Uitați-vă la ce apare pe ecran: o listă lungă de nume și meserii. Veți afla că pentru acel film a fost nevoie de o armată de oameni. Mesajul și acțiunea filmului v-a impresionat pentru că nu au fost doar 5, 6 actori importanți și un regizor. Cine credeți că mai sunt implicați în formarea unui film? Iată o listă pe care am copiat-o repede la terminarea unui film. Pe unii i-am scăpat!

  • regizor. regizor secund. decorator de scene. mașinișit. scenariști. cascadori. stiliști de păr. costume. șoferi de autobuz. directori de arte. manageri. figuranți. operatori de cameră la sol. operatori de cameră din avion. operatori cu luminile și becurile. piloți. operatori pe computer. operatori de efecte vizuale. pirotecniști. editori de dialog. dirijori de orchestră. manageri de locație. furnizor de alimente.

Ce film ar fi ieșit dacă toți aceștia ar fi stat acasă? Te-ai uita la un film în care joacă doar niște vedete și un mare regizor, dar nu au microfoane, nu se aude, nu se vede, este un film de epocă dar se joacă în blugi pentru că nu au costume? Ar fi o caricatură de film, așa-i?

Trist este că adesea, Biserica nu este nici măcar ca un film bun. Mulți cred că partea lor în biserică este de spectator. Cineva a comparat Biserica cu un meci de fotbal: 22 de oameni pe teren, disperați după un moment de respiro, urmăriți de 10.000 de oameni în stadion care ar avea nevoie disperată de exercițiu fizic.

Lumea are nevoie să înțeleagă mesajul Bisericii. Iar fiecare dintre noi suntem parte din mesajul acesta.

Este și numele tău pe lista de final? 

„Ce cred ceilalți?” – o întrebare periculoasă.


Cineva l-a întrebat pe Lucas cât fac doi plus doi.

Patru a venit răspunsul fulger.

Cum patru? Nu trei?

A apărut un al băiețel tot în clasa 1. A fost întrebat și el. A răspuns: „trei”.

Păi, da, sigur că trei.

Lucas s-a blocat.

Deci, cât fac 2+2?

Nu a mai știut. Când a aflat că răspunsul corect este 4, Lucas a fost indignat.

Păi, eu am spus patru!
Da, dar nu ai fost ferm și sigur!

Presiunea anturajului are o forță incredibilă. Întrebarea „ce cred ceilalți?” lovește cu o forță imensă în capacitatea noastră de a lua decizii. Ne este teamă și frică să nu dezamăgim. Să nu rănim pe alții. Să nu-i enervăm. Să nu deschidem unele conflicte. Alteori preferăm să stăm pe tușă și să ne abținem. Așa vom părea mai înțelepți în ochii altora. Ne pasă de reputația noastră și de ceea ce cred ceilalți.

Avraam a mințit pentru a-și salva viața.
Isaac l-a copiat și i-a fost frică să recunoască cine este soția sa.
Saul nu a putut aștepta pentru că oamenii se împrăștiau de lîngă el.
Pilat s-a temut să nu-și piardă funcția.
Petru a mințit pentru a nu fi dat în vileag.
Irod l-a prins pe Petru și l-a omorât pentru a primii aprobarea liderilor.
Apostolul Petru a cedat în fața anturajului.

Cum evităm frica de respingere?

1. Ne gândim la Dumnezeu, nu la oameni. Să ne uităm țintă la Căpetenia credinței noastre. Când ne gândim la El, vom fi în stare să facem ce-i place Lui.

2. Ne crucificăm eul. Când eu sunt mort, nu mai simt nimic. Nici ironia, nici critica, nici laudele, nici singurătatea. Eu nu mai trăiesc. Cristos trăiește.

3. Ne rugăm pentru îndrăzneală. Este normal ca uneori să ne fie frică. Să ne temem. Dar, avem rugăciunea ca mijloc de a primi putere de la Domnul.

 

 

Mituri despre dragoste – 2


Mit: Fără relația intimă nu voi ști dacă sunt compatibil(ă) cu cealaltă persoană. Fără a trăi împreună nu voi știi dacă căsnicia va funcționa.

Căsătoria nu se încearcă ca și o mașină. Statisticile spun altceva despre asta: cele mai multe divorțuri au loc în cuplurile care au trăit împreună înainte de a se căsători. Iar chestia cu compatibilitatea este o aiureală! Nimeni nu se naște cu un stil! Totul se învață! Dar se învață într-un loc de siguranță și protecție: căsnicia.

Mit: Relațiile intime premaritale sunt romantice. 

Singurul loc romantic este alături de bărbatul care ți-a promis în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu că te va ocroti și te va apăra până la moarte. Ești în siguranță cu el. Nu-ți va da o boală venerică, nu te va lăsa gravidă și apoi îți va cere să faci avort, nu se va culca cu alte fete și nu te va lăsa pentru că are alte planuri. Să devii vulnerabilă în fața unui astfel de băiat, da, este romantic. Romantismul adevărat are loc în cadrul binecuvântat al căsniciei.

Mit: Relațiile premaritale țin relațiile puternice. 

Poți să faci un băiat să se țină de tine o vreme dacă îi dai din când în când ce-și dorește. Dar nu îl poți face să STEA cu tine! Sexul în afara căsătoriei deteriorează relațiile, nu le face mai bune. Pentru că atunci când nu mai ai altceva de făcut, totul dispare. Valoarea pe care un băiat o va pune pe tine este valoare pe care ți-o pui tu însuți!  Cu cât îi vei ceda mai mult cu atât îi vei cere mai mult ( pentru că așa sunt fetele create ). Dar nu și băieții. În afara căsătoriei băiatul nu are nici o obligație față de tine! Diversitatea este mult mai atractivă pentru băieți decât pentru fete. Se va plicitisi de tine. Nu același lucru se întâmplă și în căsnicie? Nu!

Întrebări? 


Mituri despre dragoste și sex – 1


Am reînceput să predau religia în școli și în liceu. Astăzi voi sta în fața celor de la clasele 1-4 printre care este și băiatul meu. Simt de fiecare dată o mare responsabilitate pentru ceea ce le spun acestor copilași. Astăzi le voi vorbi despre minciuna lui Iacov.

Dar mai apoi voi sta și în fața liceenilor. De fiecare dată când intru în clasa de la liceu și mă întâlnesc cu cei peste 50 de tineri îngrămădiți printre bănci și scaune așteptându-mă, îmi imaginez din nou că și băieții mei sunt printre ei. Vreau din toată inima cu ajutorul Domnului să-i ajut să înțeleagă voia lui Dumnezeu pentru viața lor.

Așa cum scriam aici, tinerii noștri au frământări și zbateri pe care nu ar trebui să le ignorăm. Am ales pentru primele lecții cu liceenii să „atac” un subiect mai delicat.

Ce spune Biblia despre sex și dragoste? Este Dumnezeu ucigașul bucurie?

De ce am ales acest subiect?

1) Societatea în care trăim este îmbibată de senzualitate. Nu ai cum să fugi de ea. Trebuie să te pregătești pentru a putea sta în picioare când ispita lovește.

2) Internetul, emisiunile de show, revistele, radioul, prietenii din bloc și de la liceu, profesorii, facebook-ul sunt fără inhibiții atunci când se vorbește despre sex. Toți aceștia vor să ne „formateze” copiii!

3) Cred cu tărie că primul loc pentru educația sexuală a copiilor noștri este acasă în familie. Alături de tata și mama, bunici, băieții și fetele noastre trebuie să audă și să priceapă adevărul despre acest subiect. Îmi este frică să mă întreb dacă se întâmplă asta în familiile noastre?

4) Dacă ar fi să numesc un al doilea loc potrivit pentru educație sexuală aș spune: biserica! Și aici nu mă refer la a predica în fiecare duminică despre sex. Într-un cadru sigur, curat, duhovnicește. Cu multă atenție și sensibilitate dar onest și biblic. Tinerii, adolescenții și familiștii noștri trebuie să audă și să înțeleagă adevărurile Scripturii și la acest capitol.

Atenție! Am spus „într-un cadru sigur”. Nu-i deloc potrivit să oferi învățătură și consiliere sexuală unor tinere de unul singur.

În cazul meu, o clasă de 60 de băieți și fete din multe biserici din zona în care slujesc este un loc potrivit pentru a studia un astfel de subiect.

Sut câteva mituri despre dragoste care circulă prin „piață”.  Sunt extrem de agresiv promovate și frumos împachetate. Diavolul este expert la ambalat minciuni. Nu te lăsa amăgit de pachet și de promoție. Citește mai întâi care este prețul.

Mitul nr. 1: Dragostea este un sentiment, iar sexul este felul matur de a o exprima. Dragostea nu este un sentiment. Dragostea adevărată este însoțită de sentimente. Dar ea nu este un sentiment. De ce credeți că la nuntă, cei doi care se unesc în dragoste își promit în fața martorilor și în fața lui Dumnezeu că se vor iubi până … la moarte? Pentru că sentimentele se schimbă. Nu poți promite cuiva că vei nutri aceleași sentimente până la capăt. Inima este nespus de înșelătoare. Dar dragostea adevărată este un angajament. Promiți și te angajezi să cauți mereu binele celuilalt. Iar felul matur de a exprima dragostea este să intri într-un legământ cu persoana pe care o iubești. Asta a făcut Dumnezeu cu noi. Atunci când îl supărăm, relația se deteriorează dar legământul făcut rămâne.

Planurile lui Dumnezeu cu privire la plăcerea noastră nu s-au schimbat … putem fi siguri că El dorește ca noi să experimentăm o deplină satisfacție în relația de căsătorie. ( Ed Wheat )

Frământări de adolescent


De curând am reînceput să predau religia în liceul din oraș. Mă întâlnesc săptămânal cu o clasă de aproximativ 60 de liceeni.

Despre ce să vorbesc cu ei? – a fost prima mea frământare. Mă străduiesc să stau pe lângă programa școlară dar și să le fiu de folos cu Cuvântul la zbateriile sufletești pe care le trăiesc din plin. Le-am dat un chestionar pe care să-l completeze sub anonimat. Mi-a fost apoi foarte clar care le sunt întrebările și dilemele.

Și pentru că le-am promis că nu voi dezvălui răspunsurile lor, am să vă dau câteva exemple luate de la liceeni din București.

I-am „provocat“ pe cîţiva elevi de liceu la o discuţie liberă pe diverse teme sexuale, dar, dat fiind că nu au putut trece peste ruşinea de a vorbi despre anumite lucruri, s-au rezumat la a răspunde la următoarele trei întrebări: 1) Aţi făcut vreodată, la şcoală, vreo oră de educaţie sexuală?, 2) Ce surse alternative de informare folosiţi pentru a găsi răspunsuri la problemele care vă preocupă? şi 3) Cît de mult/des şi ce subiecte discutaţi cu părinţii?

Cristina BANU – clasa a XI-a, Şcoala Centrală
1) La şcoală nu am făcut niciodată educaţie sexuală. Subiectul ar fi fost captivant pentru majoritatea tinerilor, pentru că am fi primit nenumărate informaţii la care nu avem răspunsuri.
2) În general, pentru orice problemă am, folosesc Internetul. Este o sursă din care pot afla multe informaţii, dar, pentru că nu cred în tot ce se găseşte pe Internet, îi mai cer sfatul şi mamei.
3) Eu discut cu ambii părinţi, dar cel mai mult cu mama, deoarece sînt fată şi mă poate ajuta în multe situaţii. Nu avem un subiect anume – vorbim despre tot ce se petrece, chiar dacă uneori mai am şi reţineri.

Irina CĂLIN – clasa a XII-a, Şcoala Centrală
1) Mi-ar fi plăcut să facem asemenea ore, deoarece cele mai sigure informaţii vin întotdeauna din partea unui specialist. Cred că ar fi fost educative.
2) Prima opţiune – Internetul, ultima opţiune – părinţii.
3) De obicei, nu discut probleme legate de viaţa sexuală cu ai mei, deşi ei ar fi dispuşi să îmi ofere informaţii. Prefer să ocolesc subiectul.

Mihai GRIGORE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Mihai Viteazu
1) Îmi amintesc că am purtat odată nişte discuţii despre bolile cu transmitere sexuală şi despre riscurile sexului neprotejat. Am făcut vreo patru, cinci lecţii şi, la sfîrşit, am primit o serie de întrebări.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe net.
3) Pînă acum nu am vorbit niciodată cu părinţii pe această temă.

Andreea ILIE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu“

1) Noi nu am făcut niciodată aşa ceva, dar, avînd în vedere lipsa de informare a tinerilor, cred că aceste ore ar fi făcut lumină şi ar fi demitizat anumite „credinţe“.
2) Citesc des manuale de fiziologie şi de anatomie umană, pentru a înţelege structura aparatelor reproducătoare. Din cînd în cînd, mă mai uit şi peste broşurile pe care le primesc şi mai caut anumite lucruri şi pe Internet, dar mă îndoiesc de acurateţea informaţiilor.
3) Nu discut prea des cu părinţii, pentru că de multe ori se creează situaţii jenante. Prefer „surse“ neimplicate afectiv.

Ana MARINESCU – clasa a X-a, Colegiul Tehnic „Traian“
1) Mie mi-ar fi plăcut să facem ore de educaţie sexuală, pentru că aş fi putut să pun multe întrebări, dar cred că mi-ar fi fost ruşine de colegi.
2) Intru des pe Internet şi caut ce mă interesează.
3) Cu părinţii nu discut niciodată, ci numai cu sora mea, dar nu tot timpul, pentru că nu ar înţelege unele lucruri.

Ionuţ Cătălin MATEI – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „I.L. Caragiale“
1) Nu cred că aceste lecţii ne-ar fi fost utile, pentru că s-ar fi rîs mult în clasă.
2) Cînd vreau să aflu ceva, vorbesc cu amicii sau văd filme.
3) Vorbesc destul de puţin cu părinţii şi mai mult în glumă.

Bianca NIŢĂ – clasa a XI-a, Liceul „Dimitrie Cantemir“
1) La un moment dat, au venit la noi nişte tineri care ne-au împărţit pliante şi ne-au povestit despre bolile cu transmitere sexuală şi despre cum să ne protejăm. Noi nu am fost însă foarte curioşi şi am rîs mult.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe Internet, dar mai povestesc şi cu colegii sau prietenii şi ne împărtăşim din experienţe.
3) Cu părinţii nu discut niciodată.

Irina STROE – clasa a XI-a, Colegiul Naţional de Informatică -„Tudor Vianu“
1) Cineva ne-a vorbit odată despre prezervative şi despre tampoane şi chiar ne-a dat cîteva, dar erau expirate.
2) Vorbesc mult cu prietenii, văd filme sau caut pe Internet.
3) Cu părinţii nu vorbesc decît despre şcoală. Dacă le-aş spune că vreau să vorbim şi despre sex, ar spune că de asta nu învăţ, că-mi arde de sex.

Unul din lucrurile care mă sperie tare este că părinții sunt „decupați” din viața multor adolescenți. Este o tragedie a părinților dar și a celor mai tineri. Dar pe ltă dată despre acest subiect.

 

Care credeți că sunt cele mai mari frământări ale tinerilor de astăzi? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: