Vă aflați în experiența „cuptorului”?

Ce face Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri și încercări? Ce face Dumnezeu atunci când vijelii, șuvoaie aprige lovesc în noi și familiile noastre? Ce face Dumnezeu? 

Poate chiar acum în timp ce ochii tăi citesc aceste cuvinte, întrezărești nori întunecoși și cenușii adunându-se în grabă peste viața ta! Poate deja te lupți cu o mare încercare. Ce face Dumnezeu în timpul ăsta? Un lucru nu-l face: NU stă nepăsător! Nu-i spectator. El vine alături de tine. 

El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fii lui Levi, îi va lămuri cum lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite – Maleahi 3:3

Dumnezeu este ca și un meșter argintar. Ochii argintarului sunt fixați pe suprafața argintului pus în cuptor. Îl ține în foc și nu trebuie scos nici prea devreme, nici prea târziu. Așteaptă momentul potrivit pentru a-l scoate din foc. Când știe că este momentul? Când argintarul își poate vedea fața reflectându-se în argint! 

Nu știu cum te comporți în crize și furtuni. Dar când eu am trecut prin furtuni, am strigat cu disperare la Domnul: „Gata! Ajunge! Până când? Scoate-mă repede de aici!” Am crezut că nu voi rezista! Dar am trecut cu bine. Domnul a fost bun cu mine! Domnul ESTE bun cu noi! 

Dacă furtunile te înspăimântă și îți este frică să mai stai o secundă în cuptor, nu ești singur. Ni se întâmplă fiecăruia (și chiar de mai multe ori).

Dar să fim încurajați! Atunci când navigăm prin necazurile vieții, Argintarul Suprem ne ține în cuptor. Dar nu ne uită acolo niciodată! El are toată atenția asupra noastră, ochii Lui sunt fixați pe noi! Dorința Lui este curățirea noastră. Și pentru asta ne ține în cuptor până la momentul potrivit. Și chiar atunci când credem că nu mai rezistăm, El ne scoate mai frumoși și mai curați! 

Cum sunteți voi? Treceți printr-o experiență de „cuptor”?

Râsul este o chestiune serioasă

Sunt momente în viață când ai senzația că ți s-au scufundat toate corăbiile. Totul este cenușiu și rece. Chiar dacă mai stai în picioare, fiecare celulă din tine strigă că-i timpul să renunți! Rugăciunea pare ultima soluție. Biblia este parcă o pierdere de vreme. Prietenii te enervează și doar dacă se uită la tine.

Ce-i de făcut?

Citesc acum din Psalmul 81. Primul verset sună așa:

Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie lui Dumnezeul lui Iacov!

Am fost captat de cuvintele „veselie” și „bucurie”. Nu-i suficient să cânți doar. Ci să o faci cu veselie. Nu-i suficient să strigi la Domnul. Strigătul acesta să fie al bucurie în El.

Am aflat pe pielea mea și de la sfătuitorii înțelepți din jurul meu că simțul umorului este important în lucrarea creștină. Nu poți rezista cu mintea întreagă dacă nu ești în stare să râzi. Da, să poți să râzi în hohote. Cred că această disciplină a râsului începe ușor, ușor să ne părăsească. Suntem tot mai posaci și ursuzi.

Când a fost ultima dată când am râs cu lacrimi? Când ne-a durut burta de atâta râs? Am de învățat enorm de la mezinul familiei care atunci când râde, o face cu toată gura și fața, cu toată puterea. Nu se mai poate ține pe picioare de râs!

De ce este important simțul umorului în slujirea creștină? Iată câteva motive oferite de veteranul Warren Wiersbie:

1.  A fi în stare să râzi de tine însuți și de situațiile prin care ai trecut, este un mijloc prin care păstrezi echilibrul atunci când greșești și când lucrurile tind să se dărâme. Asta nu înseamnă să nu-ți iei lucrarea în serios. Vorba cuiva: „Râsul este o problemă serioasă”.
2. Râsul este și un lubrifiant pentru lucrul în echipă. Îmi amintesc cu mult dor de fratele Lulu ( băiatul păstorului Cenușe Teodor ) pe care l-am avut în comitetul bisericii câțiva ani de zile. Marele lui dar era de dezamorsa o situație tensionată prin umorul lui sănătos și potrivit.
3. Capacitatea de a râde face mult mai mult bine decât pastilele și terapia. Râsul nostru nu trebuie să ne depărteze de slujirea noastră, ci să ne întărească inima și umerii pentru a continua bătăliile. Inima veselă încă mai este un leac bun ( Proverbe 17:22 ).

 

Cum putem cultiva mai mult simțul umorului?