Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “părtășie”

De ce nu suport bebelușii în biserică


Exact! Ați citit bine. Nu-i suport. Am mari probleme să-i tolerez. Și nu vorbesc de bebelușii care vin pentru serviciul de binecuvântare. Ooo, nu! Ei sunt adorabili. Nu mă refer nici de cei ce tocmai s-au „născut din nou” și vin la cateheză pentru a păpa „laptele duhovnicesc”. Este o splendoare timpul petrecut alături de ei.

Iritarea apare însă atunci când întâlnesc bebeluși care au 20 de ani. Alții și mai bine de atât. Pe ei nu-i suport. Prezența lor în trupul lui Cristos este înfricoșătoare.

Cum este profilul unui astfel de „bebeluș” învechit?

Fratele A.W. Tozer ne oferă câteva trăsături în cartea Succesul și Creștinul.

Iată doar trei dintre ele:

  1. Nu se poate concentra foarte mult timp. Își pierde interesul foarte repede. Este încântat acum iar peste 60 de secunde începe să țipe plin de frustrare. La rugăciune nu rezistă mai mult de 10 minute. Cititul Bibliei a durat doar până pe 10 ianuarie.
  2. Preocupat cu lucrurile simple. El vrea doar păpică, căldurică, suzetă, schimburi curate, pe mămica aproape și … cam atât. Nu-l interesează studiile biblice, călătoriile misionare sau lucrurile atât de complicate.
  3. Ahtiat după amuzament. E suficient să te stâmbi la el, că se distrează de minune. Tot ce vrea e să se joace. Vrea jucării. Și le vrea mereu. Și la masă, și la culcare, și când stă în pătuț și la plimbare. Trebuie să aibe jucăriile cu el. Biserica este un mic teatru în care el trebuie să fie distrat.

Ați întâlnit așa „bebeluși” în biserică? Ce alte caracteristici ați mai observat la ei? 

5 caracteristici ale unei prietenii adevărate


Cum arată un prieten adevărat? Gândește-te la cel mai bun prieten al tău. Suntem creați de Dumnezeu să funcționăm în relații, nu în singurătate.

O prietenie adevărată se construiește între doi oameni care știu să comunice și care dețin o încredere puternică reciprocă.

Mă gândesc la David și Ionatan.

  • îți iubești prietenul ca pe tine însuți.
  • îi recunoști valoarea chiar dacă îți pierzi avantajele.
  • dăruiești din posibilitățile pe care le ai.
  • faci promisiuni. Te ții de ele cu orice preț.
  • Dumnezeu este implicat în relație.

Când mă uit în Scriptură la cum este descris un prieten adevărat ( Prov.27:17; 18:24; 27:6,9; 27:10 ) ajung la câteva concluzii:

  1. un prieten adevărat este foarte rar.
  2. un prieten adevărat te iubește în orice situație.
  3. pot apărea prietenii adevărate între persoane de vârste apropiate dar și între persoane cu diferențe mari de vârstă. Ce ziceți de o relație de prietenie între tată-fiu? Mamă-fată? Nu cred că există „prăpastie ântre generație”. Există numai acolo unde părinții și copiii au săpat serios .
  4. prietenii adevărați petrec timp împreună.
  5. un factor al durabilității este moralitatea, dependența de Domnul.

Cum descrieți o prietenie adevărată? 

M-ai rănit! Și acum…?


Cel mai bun moment de-a rezolva o problemă este înainte de a apărea. Dar, uneori este imposibil. Probleme apar în relații. Nu-i o supriză. Dar ele trebuiesc rezolvate biblic.

Când cineva m-a rănit, m-a jignit sau mi-a făcut rău, ce-i de făcut?

Sau ce nu trebuie să fac?

  • Nu răspund cu aceeași monedă.
  • Nu joc rolul „victimei” sau a „persecutatului”.
  • Nu las mânia și răutatea să mă macine în tăcere.
  • Nu vorbesc de rău la alții persoana respectivă.

Să nu fac nimic? Nu!

Soluția biblică nu-i foarte comodă. Am vrea să o evităm dar este prea clară să ne facem că nu am priceput-o.

  • Merg la persoana în cauză. Nu să-l umilesc, ci să-l corectez. Sunt momente când Dumnezeu ne dă o așa pace în inimă, că nici nu este cazul să mai mergem. Ofensa persoanei nu și-a atins ținta.
  • Dacă nu recunoaște că a greșit atunci chem „ajutoare”. Aceste persoane trebuie să fie de încredere și duhovnicești. Scopul este: împăcarea.
  • Dacă nici al doilea pas nu are succes, spun „bisericii”. Aici este vorba de păstori, adunarea credincioșilor, comitet, etc.
  • Dacă nici așa nu se rezolvă, îmi rămâne decât să sper, să aștept și să mă rog.

Te-a rănit cineva fără motiv? Cum ai reacționat? 

Este numele tău pe listă?


Biserica Domnul are o misiune pe pământ. Are un mesaj de comunicat și prezentat oamenilor pierduți. Mesajul este de multe ori greșit înțeles. Alteori nimeni nu mai este curios să asculte ce are Biserica de spus. De ce oare?

Ne place din când în când să vizionăm un film bun. La câți ne place să ne uităm la film și după ce s-a terminat ultima scenă? Ne ridicăm și plecăm! Data viitoare vă propun să faceți efortul să mai stați pe canapea încă câteva minute. Uitați-vă la ce apare pe ecran: o listă lungă de nume și meserii. Veți afla că pentru acel film a fost nevoie de o armată de oameni. Mesajul și acțiunea filmului v-a impresionat pentru că nu au fost doar 5, 6 actori importanți și un regizor. Cine credeți că mai sunt implicați în formarea unui film? Iată o listă pe care am copiat-o repede la terminarea unui film. Pe unii i-am scăpat!

  • regizor. regizor secund. decorator de scene. mașinișit. scenariști. cascadori. stiliști de păr. costume. șoferi de autobuz. directori de arte. manageri. figuranți. operatori de cameră la sol. operatori de cameră din avion. operatori cu luminile și becurile. piloți. operatori pe computer. operatori de efecte vizuale. pirotecniști. editori de dialog. dirijori de orchestră. manageri de locație. furnizor de alimente.

Ce film ar fi ieșit dacă toți aceștia ar fi stat acasă? Te-ai uita la un film în care joacă doar niște vedete și un mare regizor, dar nu au microfoane, nu se aude, nu se vede, este un film de epocă dar se joacă în blugi pentru că nu au costume? Ar fi o caricatură de film, așa-i?

Trist este că adesea, Biserica nu este nici măcar ca un film bun. Mulți cred că partea lor în biserică este de spectator. Cineva a comparat Biserica cu un meci de fotbal: 22 de oameni pe teren, disperați după un moment de respiro, urmăriți de 10.000 de oameni în stadion care ar avea nevoie disperată de exercițiu fizic.

Lumea are nevoie să înțeleagă mesajul Bisericii. Iar fiecare dintre noi suntem parte din mesajul acesta.

Este și numele tău pe lista de final? 

„Îmi este ușor să iubesc lumea, dar greu să-mi iubesc vecinul”


O atitudine poate distruge o relație. O biserică. O familie. Un viitor.
Nu putem schimba trecutul sau inevitabilul. Putem însă să ne schimbăm atitudinea.

Citesc aici că o atitudine potrivită poate ajuta corpul să se refacă chiar și de cancerul.

Sunt câteva atitudini cu care trebuie să ne îmbrăcăm în fiecare dimineață. Găsesc uneori destul de dificil să o fac. Și pentru că ies în lume „dezbrăcat” de ele, mă „răcesc” uneori destul de grav.

Una dintre acestea este : dragostea! Dragostea față de copilul care atunci când este școală nu se dă sculat, iar când e vacanță se trezește cu „noaptea-n cap”. Dragostea față de angajatul care nu lucrează cum aș vrea eu și cât aș vrea. Dragoste față de profesorul care m-a „articulat” cu o notă minoră. Dragoste față de păstorul care a predicat parcă „doar pentru mine”. Dragostea!

Cum demonstrăm această atitudine?

1. Vedem lucrurile bune din ceilalți. Suntem experți să vedem lucrurile rele din alții. Dar de ce lucrurile bune trec repede neobservate? Cât caz am face dacă copilul ar veni acasă cu un I? Ce facem însă când a luat FB?

2. Nu suntem ușor de iritat. Nu ne „sare țandăra” foarte repede. „Dezavantajul” meu este că uneori perfecționistul din mine se deranjează destul de ușor. Cu el mă lupt în fiecare zi să-l țin pe cruce! Trebuie să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt: mai înceți, mai iuți, mai pragmatici, mai visători, mai molatici, mai vijelioși.

3. Ne gândim la nevoile altora. Putem să spunem un cuvânt de încurajare? Să nu treacă nici o zi fără un cuvânt de edificare, zidire. Pentru cei din casa noastră. Și pentru cei cu care slujim și lucrăm.

 

Cum mai putem demonstra dragostea? 

Seară de tineret la Hațeg „Beteem”


În seara aceasta la ora 18.00, avem o seară de tineret.
O seară în care vom cânta laudele Domnului și vom asculta un mesaj cu tema de mai jos.

Invitatul nostru este Tavi Dăbucean.
Un om deosebit care iubește pe Domnul și Cuvântul Lui.

Vă aștept cu drag!

UPDATE din timpul întâlnirii:

  • Mândria este păcatul satanic.
  • Mândria este interioară și exterioară.
  • Cum este un tânăr mândru?
  • Mândria interioară este mândria „broască țestoasă”. Nu are nimic atrăgător. Nu are un colorit viu. Merge umilă. Dar în sinea ei are un mare atu: carapacea.
  • Mândria exterioară este mândria „păunului”.
  • Care sunt cauzele mândriei? Ce perspectivă ai? Mândria apare când privești la tine.
  • O privire greșită la talentele noastre. Să nu privim la darurile noastre ca fiind meritul nostru.
  • O privire greșită la realizările noastre. Poate spunem că nu prea avem. Chiar și notele bune de la școală pot aduce mândrie în noi.
  • De unde ne luăm măsura smereniei? Filipeni 2: 5-11
  • Ce învățăm de la Domnul Isus? 1) Acceptați întotdeauna slujirea la care Dumnezeu vă cheamă. Chiar dacă asta înseamnă umilire. Un frate comenta că a fost chemat să slujească la garderobă. „Ce asta-i slujire pentru mine?” De ce nu? 2) Domnul Isus a ascultat 100% de Tatăl. 3) Înainte de înălțare este smerire. Satan îți va spune să nu stai în umilință. Că trebuie să arăți ce poți!
  • Cum reacționați când cineva vă mustră?
  • Care este motivația cu care slujiți?
  • Satan ne ispitește cu trei mari momeli: lăcomia, pofta sexuală și mândria. El ispitește și pe cei ocupați cu slujirea.

Responsabilitatea Părtășiei – fr. Samuiel Bojin


În dimineața aceasta am fost la adunare și am stat la Cină. Pastorul Samuiel Bojin, unul din păstorii bisericii noastre a împărțit Cuvântul pentru noi toți. Și cu ajutorul Duhului l-a împărțit drept și curat.

Cuvântul a fost despre responsabilitatea părtășiei din 1 Ioan 1:1-10.

Iată adevărurile principale:

1. Părtășia bisericii și trăirea de zi cu zi. Noi nu suntem în părtășie așa cum sunt politicienii care se unesc pentru a conduce țara. Nu neapărat că se iubesc. Nu trebuie ca problemele de rudenie, potrivirile de idei să guverneze părtășia noastră. Întunericul nu poate să fie împăcat cu lumina prin negociere.

2. Părtășia bisericii și darurile Duhului. Fiecare avem un dar pentru întărirea părtășiei. Ne folosim noi darul? Suntem noi gata să ne slujim unii pe alții pentru a avea o părtășie cât mai strânsă.

3. Părtășia bisericii și confruntarea păcatului. Dacă ținem la părtășia bisericii, atunci avem responsabilitatea confruntării, mustrării și disciplinării celor care trăiesc în păcat. Câteva exemple: sora lui Moise, Core, Datan și Abiram, Acan care a muiat inima poporului, Anania și Safira.

Ne împlinim noi responsabilitatea părtășiei? 

 

Porunca de a nu avea părtășie cu unii frați


Până și titlul acestor rânduri va crea un sentiment de disconfort pentru cei care au impresia că viața de credință este un picnic continuu în care toți trebuie să se simtă bine și acceptați.

Porunca cea nouă a Domnului nostru este să ne iubim unii pe alții. Nu negociem cu ea. Prin aceasta vor cunoaște cei din lume că suntem copii de Dumnezeu veritabili.

Dar, ce înseamnă să ne iubim unii pe alții? Înseamnă doar tolerare aproapelui? Îngăduință? Nepăsare? Acțiune? Implicare? Disciplinare?

Iată o dilemă la care caut un răspuns biblic.

Cum împăcăm versetele care ne cer să iubim cu următoarele versete?

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi. ( 2 Tes. 3:6-7 )

Şi dacă n’ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi -l, şi să n’aveţi nici un fel de legături cu el, ca să -i fie ruşine.  Să nu -l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să -l mustraţi ca pe un frate. ( 2 Tes. 3:14-15 )

Ci v’am scris să n’aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice ,,frate”, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi. ( 1 Cor. 5:11 )

Acestea sunt doar trei din cele mai importante pasaje biblice care ne îndeamnă să nu avem părtășie cu un anumit gen de persoane. Dar mai sunt și alte pasaje, precum: 1 Cor.5:9, 13; Rom.16:17; 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 3:5; 1 Timotei 6:5; Evrei 12:15-16; 2 Ioan 10.

Precizez încă o dată că nu promovez răzbunarea, ura, disprețul, aroganța și răutatea între frați. Doamne, ferește-ne!  Toate acestea nu au nimic de-a face cu viața de pocăit. Ele sunt fapte ale firii pământești și trebuie osândite, omorâte, crucificate, lepădate.

Dar, la fel de important este să avem puterea de a trăi și imperativul biblic de a nu avea părtășie, legătură, relație cu cei care trăiesc în neorânduială cu principiile Sfintei Scripturi. A continua să stai în părtășie cu astfel de oameni este împotriva Bibliei.

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi. ( 2 Tes. 3:6-7 )

Câteva observații:

  1. Cerința de a nu avea părtășie cu cei care trăiesc „în neorânduială” și nu după învățăturile Bibliei, este ștampilată de Domnul Isus Cristos. Autoritatea este clară și divină. Nu are de-a face cu capriciile sau simpatiile mele. „În Numele Domnului Isus, vă poruncim…” Iată că autoritatea acestei cerințe este dată de Însuși Mântuitorul.
  2. Cuvintele folosite în versetele biblice pentru a descrie atitudinea față de astfel de persoane: „depărtați-vă”, „înseamnți-vi-l”, nici să nu mâncați”, „nu aveți nici un fel de legături” descriu o atitudine, o strategie. Este chemarea de a nu avea o socializare strânsă cu aceste persoane.
  3. Asta nu înseamnă că aceste persoane trebuie neapărat și excluse din părtășia bisericii. În unele situații, este suficient doar o cenzură socială sau o izolare socială. Dacă privim la clauza din 2 Tesaloniceni 3:14-15 care spune „să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci să-l mustrați ca pe un frate” înțelegem că uneori excluderea eclesială nu-i necesară.
  4. Depărtarea de aceste persoane nu trebuie confundată cu bădărănia și motocănia spirituală. Adevăratul pocăit este civilizat și manierat. Față de aceste persoane putem păstra o atitudine civilizată fără să ne implicăm într-o relație strânsă cu ele. Ele nu vor deveni prietenii noștri apropiați.
Care credeți că este motivul pentru care ni se cere
„să nu avem nici un fel de legături cu ei?” 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: