Fraaate păstor, ați aflat că …..

… continuați voi mesajul celor doi 🙂

1. Mi-am pus Biblia pe iPhone? ( Vestitorul )
2. Hei frate păstor, suntem plecați în această călătorie misionară de 2 săptămâni și soția d-voastră vă tot sună la telefon, de ce nu îi răspundeți? ( Ioan Alexandru )
3. Hei frate păstor, ați aflat că ați fost ales președintele Alianței Evanghelice din Romania? ( Ioan Alexandru )

4.

De ce nu suport bebelușii în biserică

Exact! Ați citit bine. Nu-i suport. Am mari probleme să-i tolerez. Și nu vorbesc de bebelușii care vin pentru serviciul de binecuvântare. Ooo, nu! Ei sunt adorabili. Nu mă refer nici de cei ce tocmai s-au „născut din nou” și vin la cateheză pentru a păpa „laptele duhovnicesc”. Este o splendoare timpul petrecut alături de ei.

Iritarea apare însă atunci când întâlnesc bebeluși care au 20 de ani. Alții și mai bine de atât. Pe ei nu-i suport. Prezența lor în trupul lui Cristos este înfricoșătoare.

Cum este profilul unui astfel de „bebeluș” învechit?

Fratele A.W. Tozer ne oferă câteva trăsături în cartea Succesul și Creștinul.

Iată doar trei dintre ele:

1. Nu se poate concentra foarte mult timp. Își pierde interesul foarte repede. Este încântat acum iar peste 60 de secunde începe să țipe plin de frustrare. La rugăciune nu rezistă mai mult de 10 minute. Cititul Bibliei a durat doar până pe 10 ianuarie.
2. Preocupat cu lucrurile simple. El vrea doar păpică, căldurică, suzetă, schimburi curate, pe mămica aproape și … cam atât. Nu-l interesează studiile biblice, călătoriile misionare sau lucrurile atât de complicate.
3. Ahtiat după amuzament. E suficient să te stâmbi la el, că se distrează de minune. Tot ce vrea e să se joace. Vrea jucării. Și le vrea mereu. Și la masă, și la culcare, și când stă în pătuț și la plimbare. Trebuie să aibe jucăriile cu el. Biserica este un mic teatru în care el trebuie să fie distrat.

Ați întâlnit așa „bebeluși” în biserică? Ce alte caracteristici ați mai observat la ei? 

M-ai rănit! Și acum…?

Cel mai bun moment de-a rezolva o problemă este înainte de a apărea. Dar, uneori este imposibil. Probleme apar în relații. Nu-i o supriză. Dar ele trebuiesc rezolvate biblic.

Când cineva m-a rănit, m-a jignit sau mi-a făcut rău, ce-i de făcut?

Sau ce nu trebuie să fac?

• Nu răspund cu aceeași monedă.
• Nu joc rolul „victimei” sau a „persecutatului”.
• Nu las mânia și răutatea să mă macine în tăcere.
• Nu vorbesc de rău la alții persoana respectivă.

Să nu fac nimic? Nu!

Soluția biblică nu-i foarte comodă. Am vrea să o evităm dar este prea clară să ne facem că nu am priceput-o.

• Merg la persoana în cauză. Nu să-l umilesc, ci să-l corectez. Sunt momente când Dumnezeu ne dă o așa pace în inimă, că nici nu este cazul să mai mergem. Ofensa persoanei nu și-a atins ținta.
• Dacă nu recunoaște că a greșit atunci chem „ajutoare”. Aceste persoane trebuie să fie de încredere și duhovnicești. Scopul este: împăcarea.
• Dacă nici al doilea pas nu are succes, spun „bisericii”. Aici este vorba de păstori, adunarea credincioșilor, comitet, etc.
• Dacă nici așa nu se rezolvă, îmi rămâne decât să sper, să aștept și să mă rog.

Te-a rănit cineva fără motiv? Cum ai reacționat? 

Păstori pe Facebook

M-am gândit să-mi șterg contul de pe facebook. De ce nu am făcut-o? Pentru că încă îl folosesc pentru a promova discuțiile și articolele de pe blog. Dar sunt foarte mâhnit și supărat de pozele și mai ales comentariile unor creștini de pe facebook. E bine să luăm foarte serios implicarea noastră și de pe facebook.

Dar este oare bun la ceva facebook-ul? De data aceasta haidem să privim partea plină a paharului.

Paul Steinbrueck propune păstorilor câteva lucruri care le pot face pe Facebook:

1. Ascultă mai mult decât să vorbești. Află nevoile și durerile oamenilor.
2. Roagă-te. Când citești despre o nevoie, roagă-te pentru ea. Scrie o încurajare în reply. Sau dă un telefon la persoana respectivă.
3. Comentează pe facebook. Nimeni nu va ști că ești acolo dacă doar asculți și te rogi. Lasă un comentariu. Dar unul dres cu har și sare.
4. În public, încurajează.
5. Pe privat, critică.
6. Fii autentic. Pe facebook deseori vedem doar partea frumoasă a vieții. Dar unde sunt lucrurile care ne frământă? Situațiile de criză?  Momentele de tristețe și frustrare?
7. Acceptă invitațiile de prietenie ( friend request ). Domnul Isus a stat la masă cu vameșii și păcătoșii. Și noi trebuie să stăm la masă pe …facebook.

Credeți că sunt pertinente aceste sfaturi? 

Caracterul păstorului ( 1 )

Atunci când aleg să scriu despre păstor, o fac doar pentru a-mi examina viața și slujirea. Este un exercițiu prin care îmi verific pastorația și îmi reamintesc standardul la care vreau să ajung. Nu am ajuns încă acolo. Mai am de alergat. Nu sunt perfect. Și nici nu cunosc vreun pastor perfect. Poate știți d-voastră vreunul? Dați-mi vă rog adresa să-l caut, dacă nu a murit încă 🙂

Dar mă străduiesc să fiu cunoscut, nu doar ca predicator sau pastor, ci și ca …. OM! Și asta o doresc pentru toți slujitorii Cuvântului.

Îmi amintesc acum salutul Bisericii Baptiste din Dorohoi. Sper să-l mai păstreze!

Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!(1 Cor. 16:13)

Formarea caracterului este rezultatul acțiunilor sale conștiente. La formarea caracterului contribuie voința omului, prin umărirea unei ținte bine stabilite.

Iată câteva trăsături care lucrează la cultivarea unui caracter frumos și nobil. Numai așa putem fi cunoscuți ca și „oameni”:

1. Demnitate în vorbire.

Iată câteva reguli pe care le-am găsit într-un manual al păstorilor din anii 50.

– să vorbești puțin.

– să glumești foarte rar

– să păstrezi măsură în vorbire, adică să nu te întinzi prea mult și să te ferești a te aprinde în timpul vorbirii.

– să nu fii tu mereu purtătorul de cuvânt și să nu acoperi pe alții prin vorbire tare sau prin strigăt.

– să vorbești mai mult despre obiect decât despre subiect.

– să vorbești potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, dres cu sare pentru ca să zidești pe cei care te ascultă.

Credeți că aceste trăsături mai sunt necesare astăzi în păstorii noștri? 

Păstorii și media socială

Pe păstori nu-i găsești numai prin biserici și la amvoane ci și prin lumea virtuală.
Darryl Dash abordează subiectul păstorilor care folosesc media socială. Un subiect care pe mine mă interesează. Poate și pe voi.

Iată câteva întrebările la care fiecare lider, profesor sau păstor care folosește facebook-ul sau alte sisteme de socializare virtuală ar trebui să răspundă sincer:

1. Folosesc comunicarea virtuală pentru a-i ajuta pe alții să învețe sau pentru a-mi satisface o nevoie personală?
2. Care este motivația pentru care împărtășesc o anumită informație: profesională sau personală?
3. Este fotografia sau comentariul postat în stare să mă pună într-o situație jenantă în fața părinților, familiei sau a altora care le văd?
4. Se poate manipula fotografia, comentariul sau înregistrarea?

Ce alte principii găsiți utile pentru a vă proteja în această lume virtuală?