Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “poezie”

În visteria Ta


În visteria Ta sunt bogății,
Dar, Doamne, ce săraci suntem.
În visteria Ta este putere,
Dar, noi, ce slăbănogi suntem.

În visteria Ta e-nțelepciune,
Dar noi doar bâjbâim în ignoranță.
În visteria Ta este trezire,
Dar milioane sunt făr de speranță.

În visteria Ta e libertate,
Dar ce încătușați sunt fiii Tăi.
În visteria Ta e slavă,
Dar ea nu strălucește peste noi.

În visteria Ta e dragoste,
Dar vai, ce reci sunt fiii Tăi.
În visteria Ta este compasiune –
Atunci, de ce, Mântuitorul meu, oh, vai, de ce
Sunt fiii Tăi așa de-nțeleniți
Și ochii noștri un așa deșert uscat?

– L.R.

Un poet care merită prețuit: Ioan Maier


Pe strada 74254 Logofăt Tăutu 17, cartierul Dudești Cioplea, Sectorul 3, Bcurești, capitala României Socialiste, într-un demisol din fundul unei curți, numit de unii și „Groapă”, timp de patru ani, lună de lună ( iunie 1978 – aprilie 1982 ) s-a publicat ilegal revista intercultică de literatură creștină, „Veghe”.

Pentru aceasta, poetul creștin Ioan Maier a fost aruncat de două ori în închisorile comuniste.

În anul 1989 am primit o carte intitulată „Din subsol”. Avea 32 de poezii scrise de poetul Ioan Maier în timpul persecuțiilor comuniste. M-am îndrăgostit pe loc de poeziile lui Ioan Maier și ani de zile am citit poeziile lui în programele din bisericile noastre.

Astăzi uitîndu-mă prin biblioteca de la birou am găsit cartea „Din subsol”.

Iată o poezie care îmi este tare dragă și pe care am citit-o de multe ori în biserică în anii adolescenței.

AI MILĂ; DOAMNE!…

Efeseni 1:7 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său,”

Doamne,

când mă privești

pune înainte Sângele Tău,

să pot fi curat.

Doamne,

când mă strigi

pune înainte iertarea Ta,

să-Ți pot auzi Glasul.

Doamne,

când mă cerți

pune înainte Îndurarea Ta,

să-mi pot înțelege greșeala.

Doamne,

când mă chemi

pune înainte Harul Tău,

să pot sta în Fața Ta.

Doamne, prin mine însumi,

sunt deșertăciune și moarte.

Sunt rușine și silă.

Dreptatea Ta mă spulberă!

Ai milă!…

Ai milă!….

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: