Îmi amintesc de nevastă-sa

Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

Seară de tineret la Hațeg „Beteem”

În seara aceasta la ora 18.00, avem o seară de tineret.
O seară în care vom cânta laudele Domnului și vom asculta un mesaj cu tema de mai jos.

Invitatul nostru este Tavi Dăbucean.
Un om deosebit care iubește pe Domnul și Cuvântul Lui.

Vă aștept cu drag!

UPDATE din timpul întâlnirii:

• Mândria este păcatul satanic.
• Mândria este interioară și exterioară.
• Cum este un tânăr mândru?
• Mândria interioară este mândria „broască țestoasă”. Nu are nimic atrăgător. Nu are un colorit viu. Merge umilă. Dar în sinea ei are un mare atu: carapacea.
• Mândria exterioară este mândria „păunului”.
• Care sunt cauzele mândriei? Ce perspectivă ai? Mândria apare când privești la tine.
• O privire greșită la talentele noastre. Să nu privim la darurile noastre ca fiind meritul nostru.
• O privire greșită la realizările noastre. Poate spunem că nu prea avem. Chiar și notele bune de la școală pot aduce mândrie în noi.
• De unde ne luăm măsura smereniei? Filipeni 2: 5-11
• Ce învățăm de la Domnul Isus? 1) Acceptați întotdeauna slujirea la care Dumnezeu vă cheamă. Chiar dacă asta înseamnă umilire. Un frate comenta că a fost chemat să slujească la garderobă. „Ce asta-i slujire pentru mine?” De ce nu? 2) Domnul Isus a ascultat 100% de Tatăl. 3) Înainte de înălțare este smerire. Satan îți va spune să nu stai în umilință. Că trebuie să arăți ce poți!
• Cum reacționați când cineva vă mustră?
• Care este motivația cu care slujiți?
• Satan ne ispitește cu trei mari momeli: lăcomia, pofta sexuală și mândria. El ispitește și pe cei ocupați cu slujirea.

Predica fratelui Petrică Găină de la „Betleem” Hațeg

Săptămâna aceasta, fratele Petrică Găină a predicat în două seri în biserica noastră.
Mulțumim Domnului pentru slujirea fratelui și ne rugăm ca Evanghelia predicată să fie împlinită în viețile noastre.

Vă ofer spre audiere și ascultare predica fratelui de ieri.

Cum te-ai simți dacă ai fi o vacă?

Spurgeon vorbind despre cât de lungă să fie o predică a spus odată următoarea întâmplare:

Un ascultător de la țară i-a spus păstorului său:

Când predici și treci de ora 4.30 la serviciul de după-masă, știi la ce mă gândesc întotdeauna?”

„Nu” – a răspuns păstorul.

„Eii bine, am să-ți spun sincer. Nu mă gândesc la ce predici de la amvon. Mă gândesc la vacile mele de acas. Așteaptă să le mulg și ar trebui ca să ai mai multă considerație pentru ele și să nu le faci să aștepte.

Cum te-ai simți dacă ai fi o vacă?”

Cât credeți că ar trebui să dureze o predică bună? De ce?