Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “rugăciune”

Unul din cele mai frumoase momente


Sunt în dormitorul băieților. La birou. Citesc câteva versete biblice.

M-am oprit acum.

M-am oprit doar să vă spun că unul din cele mai frumoase momente pentru mine este să-mi privesc băieții cum dorm.

Să mă apropii de ei și să le simt respirația.

Să-i văd că se odihnesc. Că sunt în siguranță. Că au adormit știind că tata și mama sunt acolo. Niciunul nu adoarme fără ca unul dintre noi să nu fie lângă ei. Băieții mei nici nu au habar cât de mult îmi place să-i adorm. Să stau lângă ei până când îi aud cum somnul dulce, adânc și odihnitor îi cuprinde.

Nu mă pot sătura de gândul că băieții mei sunt în pat, liniștiți și în siguranță. Acesta este un har. Un har doar pentru o vreme. Vreau să mă bucur de el cât mai mult.

Și apoi mă gândesc la Dumnezeu. El când se uită la noi cum ne așezăm capul pe pernă și ne punem în pat, oare se bucură? Este El încântat de felul cum ne odihnim sub protecția Lui?

Când ne rugăm cu băieții noștri seara, uneori încheiem momentele de rugăciune spunând cu voce tare Psalmul 121. Versetul 4 spune:

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.

În seara aceasta, când te pui în pat, amintește-ți și Psalmul 3:5

Mă culc, adorm și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.

Odihnește-te. Culcă-te liniștit.

Dumnezeu se uită la tine ca și un Tată mândru și bucuros să-și protejeze copiii.

Noapte bună! Tata veghează asupra ta!


Continuăm evanghelizarea …


Am „încheiat” aseară la Betleem o săptămână în care seară de seară am ascultat predicarea Evangheliei. A fost o săptămână bună, din perspectiva noastră. Biserica a fost plină. Oamenii au venit. Fiecare cu motivațiile lui. Cuvântul a fost predicat.

Dar câți vor rămâne?
Câți vor decide să împlinească ce au auzit?

Bătălia continuă! Lupta este în toi

Ce trebuie să facem imediat după o săptămână de evanghelizare?

1. Să ne rugăm! Sămânța Cuvântului a fost aruncată înspre inimile ascutătorilor. Știm că o parte a fost furată de „păsările” diavolului. Nu ați observat cum sună câte un celular chiar în momentul cel mai crucial al mesajului? Ne rugăm ca sămânța căzută în pământ bun să nu fie înăbușită de griji, plăceri sau temeri. Continuăm să ne rugăm și pentru predicatorii care au slujit. Vor fi atacați de cel rău.

2. Continuăm să facem evanghelizare. Evanghelizarea este o slujire a bisericii locale. După o astfel de săptămână de evanghelizare, biserica locală este într-un mare pericol. Săptămâna care a trecut poate să se transforme într-o pernă a leneviei. Nu ne permitem să spunem: „am făcut evanghelizare”. Ooo, nu! Continuăm să căutăm suflete pierdute.

3. Păstrarea mărturiei curate. Se vorbește mult despre „mărturiile tăcute”. O evanghelizare fără vorbe. Cu viața. Este importată această formă de pre-evanghelizare. Mai ales în lumea noastră neîncrezătoare în ce privește „vorbăriile goale”. Ce folos să predică frumos cu gura și urât cu fapta? Atenție! Astăzi trebuie să trăim ce am predicat ieri!

Predica fratelui Petrică Găină de la „Betleem” Hațeg


Săptămâna aceasta, fratele Petrică Găină a predicat în două seri în biserica noastră.
Mulțumim Domnului pentru slujirea fratelui și ne rugăm ca Evanghelia predicată să fie împlinită în viețile noastre.

Vă ofer spre audiere și ascultare predica fratelui de ieri.

Cum se ascultă o predică?


În toate bisericile noastre se predică din Scriptură. Unele predici sunt bine primite de „oițe” și primesc calificativul „o predică bună”. Altele sunt plictisitoare și primesc calificativul ” o predică bună dar fără har”. Cred că sunt mai multe motive pentru care o predică poate producă dezamăgire  în ascultător.

Dar mai este un principiu pe care nu vreau să-l ignorăm. El este valabil și pentru mine, la fel ca și pentru cei din bancă.

Iată principiul: Stilul de viață ne afectează felul cum ascultăm o predică!  Dacă nu avem nimic de-a face cu Scriptura în timpul săptămânii, nu vom înțelege mare lucru Duminica. Cei care „se joacă” de-a biserica, rareori vor fi „atinși” de predicile auzite duminica.

Iată câteva sugestii pentru ca predica de duminica viitoare să ne aducă satisfacție:

  1. Odihnește-te pentru ziua de Duminică. Cred că în vremurile noastre, oboseala este inamicul nr. 1 al celor care vin duminică la biserică. Prea mute activități programate sâmbătă. Prea multe emisiuni privite sâmbătă  seară târziu. Prea multe ieșiri, meciuri și agape care ne aruncă mai apoi în pat extrem de oboșiți. Să nu mai vorbim de nunțile care se termină spre dimineață. Să nu uităm căîntre fizic și spiritual este totuși o legătură.
  2. Implică-te în mesaj. Am încurajat frații bărbați cu care mă întâlnesc din două în două săptămâni să se deprindă în a lua notițe de la predici. Notând anumite idei esențiale din mesaj reținem mult mai bine. Astfel, putem să și împărtășim ideile cu alții sau să le postăm pe blog sau facebook. Și să nu uităm să ne putem întrebarea: „cum aplic mesajul la viața mea?”
  3. Roagă-te înainte de a ajunge la biserică. Roagă-te pe mașină, roagă-te pe drum, roagă-te. Pentru ce să ne rugăm? Iată câteva motive:
  • Ne rugăm ca îngerii Domnului să-i alunge pe îngerii întunericului.
  • Ne rugăm ca serviciile din biserică să fie dumnezeiești, nu lumești.
  • Ne rugăm pentru duh de rugăciune.
  • Ne rugăm pentru manifestarea specială a prezenței Domnului în mijlocul nostru.
Cum profitați d-voastră de predicarea Cuvântului? 

Ce face Domnul când trec prin furtună?


Furtunile din viață dezvăluie câteva lucruri despre mine:

– ce fel de credință am?

– cât de matur sunt?

– care este atitudinea mea?

– care este măsura capacității mele de a învăța?

Toți trecem prin furtună. Nu există excepție. Unii dintre noi trecem chiar acum prin ceea ce credem că este cea mai mare furtună a vieții noastre. Alții, doar ce am scăpat dintr-o mare furtună. La alții, deja se văd nori negrii la orizont. Se apropie furtuna.

Unele furtuni vin pentru că suntem în afara voii lui Dumnezeu. Ne amintim de Iona, Anania și Safira. Alte furtuni vin pentru că suntem în voia lui Dumnezeu. Amintim pe Pavel, Iosif, Iov și ucenicii care au fost forțați de Domnul să urce în corabie și să se îndrepte spre una din cele mai mari furtuni din viața lor de pescari.

Ce face Domnul când trec prin furtună?

În primul rând, se roagă pentru mine. Este încurajator să știu că soția se roagă pentru mine. Părinții se roagă. Frați și surori se roagă. Zilele trecute am vorbit cu o soră care de ani de zile stă pe pat. Mi-a confirmat că în fiecare zi și noapte se roagă pentru mine și familia mea. Oaauu. Ce privilegiu!!! Dar și mai extraordinar este să știu că DOMNUL ISUS se roagă pentru mine. El mijlocește pentru mine. El simpatizează cu mine. El duce cauza mea înaintea Tatălui ceresc. El știe totul despre situația mea. El știe cum mă simt pentru că a fost pe acolo înaintea mea.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.

În al doilea rând, EL vine la noi! În timpul furtunii, Domnul nu este un spectator sadic care stă și se uită să vadă dacă vom reuși sau nu! El vine chiar atunci când credem că nu mai este nici o speranță. El aude strigătul disperării noastre. Unul din cele mai mari obstacole de care ne putem lovi în viață este descurajarea. Domnul vine la noi în mijlocul furtunilor noastre. El vine deasupra problemelor noastre.

Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba, în locul tău.

Să vă spun ultima bombă despre …”cineva”!


Recunosc că v-am dus în eroare cu titlul. Nu am nici o „bombă” de lansat.

Este dificil să nu asculți sau să nu citești despre informații secrete despre altcineva, așa-i? Ne face să ne simțim importanți atunci când aflăm ceva ce alții nu știu. Firea noastră vrea să folosească aceste informații pentru acele momente când imaginea noastră este șifonată.

Avem cu toții o armă pe care nici un sistem de securizare nu este în stare să o depisteze. Este atașată la trupul nostru și este extrem de tăioasă și periculoasă. Moartea și viața sunt în puterea ei.

Limba.

Puterea cuvântului rostit sau scris este enormă. Putem oferi „aripi de zbor” aproapelui sau îl putem „ucide” lent și dureros. Și asta doar cu …. vorba.

Biblia spune că cine răspândește bârfeli este un nebun. Cu un astfel de om nici nu trebuie să ne amestecăm.

Cuvântul „bârfă” este un cuvânt urât. Dar răspândit în Scriptură.

Bârfa este să vorbești despre greșelile altora cu oameni care nu au nimic de-a face cu ele și nici nu le pot rezolva. Să vorbești despre ele cu oameni care nu sunt parte a problemei și nici a soluției. Indiferent dacă este adevărat sau fals.

Am auzit uneori cum se îmbracă bârfa în motiv de rugăciune: „vă rog să vă rugați pentru vecina mea. Am impresia că în ultima vreme nu prea a mai dat pe acasă”.

Îmi amintesc cum stăteam de vorbă cu cineva care răspândea bârfeli prin oraș. L-am rugat să se oprească. Răspunsul a fost: „păi, dacă e adevărat, atunci spun.”

Care sunt consecințele bârfei în viața noastră?

  1. O limbă necontrolată pune un zero lângă toată slujirea noastră. Adică, dacă „crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, reloigiunea unui astfel de om este zădarnică”. Oare Dumnezeu să se poticnească de câteva cuvinte fără dragoste? Dacă ne îndoim de asta, cred că 1 Corinteni 13 ne-ar ajuta, nu credeți?
  2. O limbă necontrolată îndepărtează adevărații prieteni. Chiar dacă bârfa este intenționată sau fără intenție, consecințele sunt aceleași. Am scris într-o altă ocazie despre asta aici.
  3. O limbă necontrolată rănește foarte tare. Biblia spune că este ca un foc care se aprinde și mănâncă totul în cale. Chiar și după ce focul se stinge, rămâne pentru o vreme …. mirosul de fum! Bârfa poate polua foarte ușor o familie, un grup de prieteni, chiar și o biserică.
Care credeți că este atitudinea biblică pe care trebuie să o avem în fața unui bîrfitor sau bârfitoare? 

Săptămâna Mare: Joi


Ce s-a întâmplat în ziua de Joi?

  • Astăzi Domnul Isus le cere ucenicilor, Petru și Ioan să pregătească Paștele ( Matei 26:17-19; Mc. 14:12-16; Luca 22:7-13 )
  • Seara, Mântuitorul stă la masă cu ucenicii și le oferă prima Cină. Le spune că va fi trădat de unul dintre ei ( Mc. 14:17-27; Mc. 26:20-29; Luca 22: 14-30 ).
  • După Cină, le spală picioarele și îi învață despre dragoste și slujire                                      ( Ioan 13:1 – 17:26 ).
  • Cântă cântarea ( probabil Psalmii 113-118 ) și se îndreaptă spre Muntele Măslinilor ( Matei 26:30; Mc.14:26; Luca 22:39 ).
  • Mântuitorul merge în Ghețimani și se roagă  toată noaptea alături de ucenicii care nu pot sta trezi ( Mt. 26:36 -46; Mc. 14:32-42; Luca 22: 40-46 ).
În seara aceasta și noi la Belteem vom sta la Cină alături de Domnul. Oare nouă ce ne va spune Mântuitorul? Oare ce cântări vom cânta? Oare cât vom sta în rugăciune alături de El? Cum vom întinde mâna? Cine se va smeri slujind cu ștergarul pe frații săi?
 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: