Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the tag “tineri”

Seară de tineret la Hațeg „Beteem”


În seara aceasta la ora 18.00, avem o seară de tineret.
O seară în care vom cânta laudele Domnului și vom asculta un mesaj cu tema de mai jos.

Invitatul nostru este Tavi Dăbucean.
Un om deosebit care iubește pe Domnul și Cuvântul Lui.

Vă aștept cu drag!

UPDATE din timpul întâlnirii:

  • Mândria este păcatul satanic.
  • Mândria este interioară și exterioară.
  • Cum este un tânăr mândru?
  • Mândria interioară este mândria „broască țestoasă”. Nu are nimic atrăgător. Nu are un colorit viu. Merge umilă. Dar în sinea ei are un mare atu: carapacea.
  • Mândria exterioară este mândria „păunului”.
  • Care sunt cauzele mândriei? Ce perspectivă ai? Mândria apare când privești la tine.
  • O privire greșită la talentele noastre. Să nu privim la darurile noastre ca fiind meritul nostru.
  • O privire greșită la realizările noastre. Poate spunem că nu prea avem. Chiar și notele bune de la școală pot aduce mândrie în noi.
  • De unde ne luăm măsura smereniei? Filipeni 2: 5-11
  • Ce învățăm de la Domnul Isus? 1) Acceptați întotdeauna slujirea la care Dumnezeu vă cheamă. Chiar dacă asta înseamnă umilire. Un frate comenta că a fost chemat să slujească la garderobă. „Ce asta-i slujire pentru mine?” De ce nu? 2) Domnul Isus a ascultat 100% de Tatăl. 3) Înainte de înălțare este smerire. Satan îți va spune să nu stai în umilință. Că trebuie să arăți ce poți!
  • Cum reacționați când cineva vă mustră?
  • Care este motivația cu care slujiți?
  • Satan ne ispitește cu trei mari momeli: lăcomia, pofta sexuală și mândria. El ispitește și pe cei ocupați cu slujirea.

Mituri despre dragoste – 2


Mit: Fără relația intimă nu voi ști dacă sunt compatibil(ă) cu cealaltă persoană. Fără a trăi împreună nu voi știi dacă căsnicia va funcționa.

Căsătoria nu se încearcă ca și o mașină. Statisticile spun altceva despre asta: cele mai multe divorțuri au loc în cuplurile care au trăit împreună înainte de a se căsători. Iar chestia cu compatibilitatea este o aiureală! Nimeni nu se naște cu un stil! Totul se învață! Dar se învață într-un loc de siguranță și protecție: căsnicia.

Mit: Relațiile intime premaritale sunt romantice. 

Singurul loc romantic este alături de bărbatul care ți-a promis în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu că te va ocroti și te va apăra până la moarte. Ești în siguranță cu el. Nu-ți va da o boală venerică, nu te va lăsa gravidă și apoi îți va cere să faci avort, nu se va culca cu alte fete și nu te va lăsa pentru că are alte planuri. Să devii vulnerabilă în fața unui astfel de băiat, da, este romantic. Romantismul adevărat are loc în cadrul binecuvântat al căsniciei.

Mit: Relațiile premaritale țin relațiile puternice. 

Poți să faci un băiat să se țină de tine o vreme dacă îi dai din când în când ce-și dorește. Dar nu îl poți face să STEA cu tine! Sexul în afara căsătoriei deteriorează relațiile, nu le face mai bune. Pentru că atunci când nu mai ai altceva de făcut, totul dispare. Valoarea pe care un băiat o va pune pe tine este valoare pe care ți-o pui tu însuți!  Cu cât îi vei ceda mai mult cu atât îi vei cere mai mult ( pentru că așa sunt fetele create ). Dar nu și băieții. În afara căsătoriei băiatul nu are nici o obligație față de tine! Diversitatea este mult mai atractivă pentru băieți decât pentru fete. Se va plicitisi de tine. Nu același lucru se întâmplă și în căsnicie? Nu!

Întrebări? 


Cum ne protejăm copiii de abuzurile sexuale?


Cu câteva zile în urmă citeam despre scandalul major din Universitatea Pennsylvania ( Penn State ).

Iată sumarul scandalului:

  • Personajele principale:
    • antrenorul Joe Paterno ( faimos pentru reușitele sale )
    • asistentul său: Jerry Sandusky ( viitorul antrenor al școlii și directorul unui non-profit pentru băieți )
    • președintele Universității: Graham Spanier
    • un tânăr student și colegii lui.
  • Ce s-a întâmplat?
    • acum mai bine de 10 ani de zile în urmă, un tânăr absolvent al universității informa pe antrenorul Paterno, că asistentul său, Jerry Sandusky, a fost văzut în vestiarele școlii forțând un tânăr student să întrețină un act sexual.
    • Paterno a informat conducerea universității despre aceste acuzații. Nimic nu s-a întâmplat.
    • Paterno a continuat să antreneze echipa. Cu mult succes.
    • Sandusky a continuat să folsească facilitățile școlii. Abuzurile au cotinuat și ele.
    • Spanier a continuat să contruiască reputația universității și să organizeze strângeri de fonduri.
    • Dar, scadalul a devenit public luna aceasta. Și Jerry a fost arestat și acuzat de abuz sexual contra tinerilor băieți. Au mai fost arestați și directorul sportiv al școlii și vice-președinte responsabil cu finanțele.
    • Paterno și Spanier au fost demiși și juriul a hotărât că se fac vinovați de tăinuirea unui abuz de gradul 1 și evitarea contactării poliției.
    • Din 2002 s-a știut că băieții din școală sunt agresați sexual și nu s-a făcut nimic pentru a opri acestă tragedie.

Povestea de la Penn State cred că este de mare folos și pentru noi! Să ne deprindem să învățăm lecțiile grele și dificile. Pe pielea altora!

Penn State este un avertisment care nu trebuie ignorat! În special de pastori și conducătorii spirituali.

Al Mohler scrie despre acest caz și pune o întrebare care merită pusă și la noi:

Ce facem cu bisericile, instituțile creștine sau școlile creștine din țara noastră? 

Care ar trebuie să fie atitudinea noastră, a păstorilor, și conducătorilor de instituții creștine dacă am aflăm că în „parohia” noastră s-a produs un abuz sexual împotriva unor minori?

Sugestiile lui Al Mohler despre prevenirea abuzului sexual în instituțiile creștine:

1. Când ești informat despre un abuz sexual asupra unei persoane, primul pas este informarea imediată a autorităților statului. 

– nu prea se face lucrul acesta pentru că se gândește cam în felul următor:  „Nu avem dovezi”. „De ce să judecăm noi ce nu știm?”, „Decât să aduc acuzații false, mai bine tac”, Ce-o să zică lumea despre noi?”

– Nu noi suntem cei care suntem responsabili de investigație și de găsirea de dovezi. Aceasta este datoria statului. Biserica nu trebuie să devină o „peșteră de tâlhari”, o ascunzătoare pentru „prădători”.

– Lecția cea mai importantă de la Penn State, este că doar o informare internă nu-i suficientă. Doar să-i spui liderului de tineret nu-i de ajuns. Statul are resursele și responsabilitatea să investigheze astfel de acuzații. Abia după informarea autorităților, biserica va conduce propria cercetare spirituală și bisericească. Dar biserica nu ține loc de poliție, de judecătorie sau de avocați.

2. Cum putem preveni un astfel de scandal în biserici? 

– păstorii și conducătorii spirituali trebuie să fie foarte clari despre ce vor face dacă se vor întâlni cu astfel de situații.

– Ne protejăm copiii și tinerii sau reputația noastră?

– Păcatul acoperit nu va rămâne acoperit. El va exploda chiar și peste 15 ani și consecințele vor fi mult mai dramatice.

Să revenim la noi acum.

Care biserică este pregătită să înfrunte astfel de provocări? Are Uniunea Baptistă vreo politică, vreun regulament, vreun document oficial în acest sens? De ce să așteptăm ca „prădătorul” să atace și doar după ce vedem sânge și lacrimi să ne adunăm să discutăm ce avem de a făcut? Cât de mult îi cunoaștem pe cei care lucrează cu copiii noștri la grupele duminicale? Cine sunt cei care merg cu copiii și tinerii noștri în taberele de vară? Sunt doar câteva întrebări care caută urgent răspuns.

Să nu fie prea târziu …!

Merită citit și articolul scris aici de Thom Rainer.

Trăim vremuri când trebuie să fim trezi și vegheatori mai mult ca oricând!

Dacă Penn State ar fi fost o biserică,  ce ar fi trebuit să se întâmple? 

Frământări de adolescent


De curând am reînceput să predau religia în liceul din oraș. Mă întâlnesc săptămânal cu o clasă de aproximativ 60 de liceeni.

Despre ce să vorbesc cu ei? – a fost prima mea frământare. Mă străduiesc să stau pe lângă programa școlară dar și să le fiu de folos cu Cuvântul la zbateriile sufletești pe care le trăiesc din plin. Le-am dat un chestionar pe care să-l completeze sub anonimat. Mi-a fost apoi foarte clar care le sunt întrebările și dilemele.

Și pentru că le-am promis că nu voi dezvălui răspunsurile lor, am să vă dau câteva exemple luate de la liceeni din București.

I-am „provocat“ pe cîţiva elevi de liceu la o discuţie liberă pe diverse teme sexuale, dar, dat fiind că nu au putut trece peste ruşinea de a vorbi despre anumite lucruri, s-au rezumat la a răspunde la următoarele trei întrebări: 1) Aţi făcut vreodată, la şcoală, vreo oră de educaţie sexuală?, 2) Ce surse alternative de informare folosiţi pentru a găsi răspunsuri la problemele care vă preocupă? şi 3) Cît de mult/des şi ce subiecte discutaţi cu părinţii?

Cristina BANU – clasa a XI-a, Şcoala Centrală
1) La şcoală nu am făcut niciodată educaţie sexuală. Subiectul ar fi fost captivant pentru majoritatea tinerilor, pentru că am fi primit nenumărate informaţii la care nu avem răspunsuri.
2) În general, pentru orice problemă am, folosesc Internetul. Este o sursă din care pot afla multe informaţii, dar, pentru că nu cred în tot ce se găseşte pe Internet, îi mai cer sfatul şi mamei.
3) Eu discut cu ambii părinţi, dar cel mai mult cu mama, deoarece sînt fată şi mă poate ajuta în multe situaţii. Nu avem un subiect anume – vorbim despre tot ce se petrece, chiar dacă uneori mai am şi reţineri.

Irina CĂLIN – clasa a XII-a, Şcoala Centrală
1) Mi-ar fi plăcut să facem asemenea ore, deoarece cele mai sigure informaţii vin întotdeauna din partea unui specialist. Cred că ar fi fost educative.
2) Prima opţiune – Internetul, ultima opţiune – părinţii.
3) De obicei, nu discut probleme legate de viaţa sexuală cu ai mei, deşi ei ar fi dispuşi să îmi ofere informaţii. Prefer să ocolesc subiectul.

Mihai GRIGORE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Mihai Viteazu
1) Îmi amintesc că am purtat odată nişte discuţii despre bolile cu transmitere sexuală şi despre riscurile sexului neprotejat. Am făcut vreo patru, cinci lecţii şi, la sfîrşit, am primit o serie de întrebări.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe net.
3) Pînă acum nu am vorbit niciodată cu părinţii pe această temă.

Andreea ILIE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu“

1) Noi nu am făcut niciodată aşa ceva, dar, avînd în vedere lipsa de informare a tinerilor, cred că aceste ore ar fi făcut lumină şi ar fi demitizat anumite „credinţe“.
2) Citesc des manuale de fiziologie şi de anatomie umană, pentru a înţelege structura aparatelor reproducătoare. Din cînd în cînd, mă mai uit şi peste broşurile pe care le primesc şi mai caut anumite lucruri şi pe Internet, dar mă îndoiesc de acurateţea informaţiilor.
3) Nu discut prea des cu părinţii, pentru că de multe ori se creează situaţii jenante. Prefer „surse“ neimplicate afectiv.

Ana MARINESCU – clasa a X-a, Colegiul Tehnic „Traian“
1) Mie mi-ar fi plăcut să facem ore de educaţie sexuală, pentru că aş fi putut să pun multe întrebări, dar cred că mi-ar fi fost ruşine de colegi.
2) Intru des pe Internet şi caut ce mă interesează.
3) Cu părinţii nu discut niciodată, ci numai cu sora mea, dar nu tot timpul, pentru că nu ar înţelege unele lucruri.

Ionuţ Cătălin MATEI – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „I.L. Caragiale“
1) Nu cred că aceste lecţii ne-ar fi fost utile, pentru că s-ar fi rîs mult în clasă.
2) Cînd vreau să aflu ceva, vorbesc cu amicii sau văd filme.
3) Vorbesc destul de puţin cu părinţii şi mai mult în glumă.

Bianca NIŢĂ – clasa a XI-a, Liceul „Dimitrie Cantemir“
1) La un moment dat, au venit la noi nişte tineri care ne-au împărţit pliante şi ne-au povestit despre bolile cu transmitere sexuală şi despre cum să ne protejăm. Noi nu am fost însă foarte curioşi şi am rîs mult.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe Internet, dar mai povestesc şi cu colegii sau prietenii şi ne împărtăşim din experienţe.
3) Cu părinţii nu discut niciodată.

Irina STROE – clasa a XI-a, Colegiul Naţional de Informatică -„Tudor Vianu“
1) Cineva ne-a vorbit odată despre prezervative şi despre tampoane şi chiar ne-a dat cîteva, dar erau expirate.
2) Vorbesc mult cu prietenii, văd filme sau caut pe Internet.
3) Cu părinţii nu vorbesc decît despre şcoală. Dacă le-aş spune că vreau să vorbim şi despre sex, ar spune că de asta nu învăţ, că-mi arde de sex.

Unul din lucrurile care mă sperie tare este că părinții sunt „decupați” din viața multor adolescenți. Este o tragedie a părinților dar și a celor mai tineri. Dar pe ltă dată despre acest subiect.

 

Care credeți că sunt cele mai mari frământări ale tinerilor de astăzi? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: