File din arhiva personală – 1

Dosarele Securităţii. O problemă fierbinte şi mereu actuală.

Citeam în ziarul Ziua că arhivele Securitatii ascund nu numai uriase drame umane, ci si o doza apreciabila de haz. Intre filele ingălbenite pot fi detectate toate genurile de umor, de la cel involuntar şi la cel de situaţie, până la anecdote elaborate, consemnate „la dosar” drept probe ale unui „comportament dusmănos”. Carmen Chivu si Mihai Albu nu au putut rămâne indiferenţi la comicul unor nume conspirative: „Trăznetul”, „Tunetul”, „Toporişcă Nicu”, „Prelatul”, „Barosanul”, „Brutus”, „Junglă Tigru”, „Papion”, „Piramidon”, „Fulgerul Negru”, „Rilke”, „Dusca”, „Vigilenţa”, „Tacitus”, „Regele Solomon”, „Ulise”, „Zacuscă”, „Zaraza”, „Şarpe”, „Sultan”, „Tabachera”, „Ion Creangă”, „Papuc”, „Mai cu moţ”, „Cronos”, „Lulu Le”, „El Greco”, „Pilaf”, „Strâmbu”, „Marinarul”, „Păpusoi Copt”, „Gripă”, „Boxerul”, „Laleaua Neagră”, „Maţe fripte”, „Ciocolată cu lapte” etc. 🙂 Chiar si locurile de întâlnire aveau nume conspirative, de felul: „Loc dosnic”, „Loc ferit”, „Locul minunat”, „Loc înfundat”. 🙂

Mi-am scotocit şi eu „dosarul” şi iată că „desconspir” o filă din arhiva personală.

Este carnetul de note din clasa I.

Condrea Adrian, elev purtând cravată roşie de pionier, locuia pe vremea aceea în Republica Socialistă România. Offf, ceee vremuri! Nu mă descurcam prea bine la dictare după cum se poate vedea. Mai târziu lucrurile s-au mai „reparat” 🙂

La adunare ( Unii şi alţii )

1. Unii vin la adunare, dar cu gândul sunt plecaţi…

Sunt aici, dar gândul lor e-n farfuria cu cârnaţi.

2. Alţii prinşi între dileme, şi cu ciorba dată-n foc,

Tot încearcă „ce să-mbrace?”, şi-atunci nu mai vin de loc!

3. Unii nu vin de căldură, alţii că le e prea rece.

Unii că-i prea multă lume, alţii că-s numai vreo zece.

4. Unii vin doar să asculte; şi ascultă toate cele (!?)

Alţii vin doar să vorbească, câte-n lună şi în stele…

5. Unii vin ca să trăncănească; limba nu le-o poţi lega.

Alţii vin să se-ntâlnească, parcă vin la cafenea.

6. Unii vin fiindcă le place, alţii vin că nu le place.

Unii vin c-aşa se face, alţii vin să-i laşi în pace.

7. Unii cu un spirit critic, doar zâmbesc pe sub mustaţă:

„Iarăşi n-au cântat pe note, fraţii ce s-au dus în faţă.”

8. Unii n-au loc să se-arate, şi-atunci stau mai la o parte.

Alţii vor să-i vadă lumea, şi nu ştiu ce să mai poarte.

9. Că de rochii cu duiumul prăvăliile sunt pline;

Şi acum la pas cu moda, cine se mai poate ţine?

10. …Pălării de Lord and Taylor, şi cravate Calvin Klein,

Şi pantofi aduşi din Roma, şi costume din Taiwan.

11. …Cu taioarele Cassini, moda „guler şifonat”,

Neam din neamul nostru, frate nimeni nu s-a mai rugat.

12. Domnişoarele-s gătite în rochiţe Lesly Fei,

Dar să nu le ceri să-ţi spună cumva Psalmul 23.

13. Unii vin fiindcă le place, alţii vin că nu le place.

Unii vin c-aşa se face, alţii vin să-i laşi în pace.

14. Şi văzându-ne-mpreună, Domnu-ntreabă cam aşa:

„Pentru mine-n adunare, oare, vine cineva?”

V.P.

„Aşa vorbeşte Domnul”

Biserica noastră ( Biserica Creştină Baptistă „Betleem” Haţeg, aici ) a trecut print-o furtună destul de puternică. Dar atunci când furtuna este anunţată, şi tu asculţi anunţul şi îi dai crezare, furtuna nu te loveşte aşa de grav. Atunci când barometrul arată „uragan” şi tu crezi ce spune şi te pregăteşti, uraganul nu este atât de înfricoşător.

8 octombrie 2007 am stat la comitet până mai târziu căutând cu colegii pastori şi fraţii lucrători voia lui Dumnezeu pentru noi şi biserică. A doua zi m-am trezit cu o mare povară pe inimă în legătură cu biserica. Nu am ştiut ce să cred aşa că am hotărât ca următoarea zi să stau înaintea lui Dumnezeu într-un mod special şi să vorbim amândoi despre mine şi biserică.

Miercuri, 10 octombrie m-am urcat în maşină şi am căutat un loc retras în jurul Haţegului unde să mă întâlnesc cu Domnul. L-am găsit şi am aşteptat. Am stat, am stat, am stat….. şi …….Domnul a venit la întâlnire. Prezenţa Lui a fost suficientă ca inima mea să zburde de bucurie. Lacrimile curgeau pe faţa mea, dar erau lacrimi de desfătare şi plăcere. Povara cea grea şi urâtă a fost pulverizată într-o clipită. Ce părtăşie scumpă am avut! Acolo cântarea „Ce părtăşie, ce bucurie, când mă las pe braţul Domnului!” a avut cu adevărat valoare. Am stat ceva vreme dar timpul parcă plecase la plimbare în altă parte. La un moment dat, cu o anumită emoţie şi sfială, l-am rugat pe Domnul să-mi vorbească. L-am rugat pe Duhul Sfânt ca să aplice Cuvântul care va fi rostit la situaţia bisericii.

Am deschis Cuvântul lui Dumnezeu cu mare emoţie dar şi cu mare nerăbdare. Ştiam că voi citi Cuvântul lui Dumnezeu. Aveam acel sentiment al credinţei că acum voi auzi chiar pe Dumnezeu vorbindu-mi. Şi aşa era. Am deschis la locul în care ajunsesem cu citirea Bibliei în ziua respectivă ( citesc Biblia după un program de citire pe un 1 an de zile ) şi iată care a fost Cuvântul rostit de Dumnezeu: Ieremia 33 şi Evrei 12:1-17.

Iată pasajul din Ieremia 33:1-13

1. Cuvintul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oara, pe cind era inca inchis in curtea temnitei:

2. Asa vorbeste Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeste si le infaptuieste , El, al carui Nume este Domnul :

3. Cheama-Ma, si-ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunosti.

4. Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetatii acesteia, si despre casele imparatilor lui Iuda, cari vor fi surpate ca sa faca loc pentru santurile de intarire si pentru sabii,

5. cind vor inainta sa lupte impotriva Haldeilor, si cind se vor umplea cu trupurile moarte ale oamenilor, pe cari-i voi lovi in minia Mea si in urgia Mea, si din pricina rautatii carora Imi voi ascunde Fata de aceasta cetate:

6 Iata, ii voi da vindecare si sanatate, ii voi vindeca, si le voi deschide un izvor bogat in pace si credinciosie.

7 Voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iuda si pe prinsii de razboi ai lui Iuda si pe prinsii de razboi ai lui Israel, si-i voi aseza iaras ca odinioara.

8 Ii voi curati de toate nelegiuirile, pe cari le-au savirsit impotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin cari M-au suparat, si prin cari s-au razvratit impotriva Mea.

9 Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricina de lauda si de slava, printre toate neamurile pamintului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor raminea mirate si uimite de toata fericirea, si de toata propasirea pe care le-o voi da.”

10 Asa vorbeste Domnul: Se vor mai auzi iaras in locul acesta despre care ziceti ca este pustiu, ca nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iaras in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,

11 strigatele de bucurie si strigatele de veselie, cintecele mirelui si cintecele miresei, glasul celor ce zic: Laudati pe Domnul ostirilor, caci Domnul este bun, caci in veac tine indurarea Lui! Glasul celor ce aduc jertfe de multamire in Casa Domnului. Caci voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai tarii, si ii voi aseza iaras ca odinioara, zice Domnul.”

12 Asa vorbeste Domnul ostirilor: In locul acesta pustiu, fara oameni si fara dobitoace, si in toate cetatile lui, vor mai fi iaras locuinte de pastori, cari-si vor odihni turmele. In cetatile de la munte,

13 in cetatile din cimpie, in cetatile de la miaza zi, in tara lui Beniamin si in imprejurimile Ierusalimului, si in cetatile lui Iuda, vor mai trece iaras oile pe supt mina celui ce le numara, zice Domnul.”

Deocamdată mă opresc aici! Voi continua să postez ce s-a întâmplat în zilele următoare. Dar în aceea zi , după ce am citit Cuvântul, am ştiut 100% că „acul barometrului” arată: furtună mare!

Sfârşitul lumii în 2012

Antena 2 a făcut o emisiune cu titlul: „Ce ne aduce anul 2012? Va fi sfârşitul lumii?”

Am fost curios să văd care sunt invitaţii realizatorului.

Un psiholog.

Un astrolog.

Un regizor de film.

Deci, în concepţia realizatorilor, acest subiect al sfârşitului lumii este ori o născocire omenească, ori o problemă mistică sau o idee bună de film.

Oare nu lipseşte cineva din platou?

Ba da! Lipseşte omul cu Biblia în mână care să citească tare şi apăsat:

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua acea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă taote aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?” ( 2 Petru 3:10-12)

Se pare că nu mai credem în sfârşitul lumii. De prea multe ori am fost păcăliţi. Ştiţi povestea cu ursul la oi ? Până la urmă nu l-a mai crezut nimeni. Chuck Swindoll povesteşte despre un bărbat care şi-a cumpărat un barometru de la o companie specializată. Era prin anii 1938. Când a ajuns pachetul acasă, l-a desfăcut şi a a fost dezamăgit să vadă că acul barometrului era blocat la indicatorul „uragan”. L-a scuturat de câteva ori, dar fără nici un rezultat. Acul era blocat. A scris o scrisoare fabricii şi a pus-o la poştă a doua zi în drum spre birou. S-a întors seara acasă şi nu a mai găsit barometru. Dispăruse. La fel şi casa care a fost măturată de un uragan.

Biblia este baromentrul nostru. Oamenii cred că Biblia are un mesaj eronat. „Acul” este înţepenit. Este veche şi nu funcţionează.

Oooo, nu! Biblia este mai clară şi mai exactă ca oricând. Acul ei indică: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ”.

Cum aştepţi această zi?

A căzut lâna lui Dumnezeu.

Asta am văzut azi dimineaţă când m-am uitat pe geam. Ce alb frumos. Aşa-i?

Mi-am amintit că „El dă zăpada ca lâna. El presară bruma albă ca cenuşa.”

Am mers cu Lucas pe jos la grădiniţă prin grădină. Am vrut să mergem şi să călcăm pe „lâna” lui Dumnezeu.

Cum îmi ţin minte numărul de mobil?

Am un număr de la Cosmote. L-am luat la întâmplare, aşa că nu avea nici o logică.

Dar i-am găsit.

0766 – 42 – 79 -15

0766 – cosmote

42 – vârsta maturităţii

79 – la vârsta asta aş vrea să mă pensionez

15 – ani de viaţă după pensionare.

Acum chiar că îmi place numărul meu de mobil! 🙂

De ce tac bărbaţii?

Aceasta e întrebarea cu care îşi începe Larry Crabb cartea „Tăcerea lui Adam”.

Nu am citit cartea, dar întrebarea m-a pus pe gânduri.

Eu am ştiut că Eva era singură când a venit şarpele. Am avut mereu impresia că după ce a păcălit-o pentru că era mai credulă, ea l-a căutat pe Adam şi l-a făcut să mănânce, el neştiind ce s-a întâmplat. M-am uitat repede în Biblie şi iată ce surpriză am avut:

„Femeia a văzut că pomul era bun şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el„. Geneza 3:6

Acest verset îmi schimbă total percepţia. Am acuzat-o mereu pe Eva că ne-a băgat pe toţi în acestă tărăşenie, fără să ştie cineva ce se întâmplă.

Mă întreb atunci, dacă Adam era acolo, ce făcea? De ce nu a spus nimic?

De ce nu i-a spus şarpelui să „cânte la altă masă”?

De ce nu a luat-o deoparte pe Eva şi să discute despre greseala pe care urma să o facă?

De ce nu a oprit-o atunci când a întins mâna?

Ce făcea Adam?

De ce a tăcut Adam?

Aveţi vreo idee ???

Atenţie la demenţa spirituală!

Ce ai spune dacă aş veni într-o duminică dimineaţă la biserică şi mi-aş pune o poză mare pe locul în care stau de obicei şi apoi m-aş duce acasă şi m-aş uita la meciul de fotbal? Blasfemiiie!

Dacă inima ta nu este angajată în închinarea din biserică, dacă mintea ta nu este prezentă la serviciul divin, atunci eşti vinovat de aceeaşi blasfemie! Se pare că pocăiţii de astăzi sunt atât de grăbiţi încât nici nu mai vor să se orpească pentru 3 ore să se închine înaintea lui Dumnezeu. Biserica este pentru aceştia un loc în care se „pierde vremea”. Pe ei îi întreb atunci, ce părere au despre versetul „Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” ( Ev.10:25 )

Cum se poate să iubeşti pe Dumnezeu dacă nu vrei să fi cu copii lui Dumnezeu?

Pe de altă parte, unii venim la biserică şi cântăm frumos, avem solo-uri, poezii şi predici, dar toate acestea se izbesc de tavanul bisericii şi cad pe podea. De ce? Pentru că mintea noastră este în altă parte. ( apropo: atunci când fac ceva şi mintea mea este în altă parte este semn de demenţă. Demenţă spirituală ).

Dumnezeu nu acceptă închinarea făcută în şagă, plicitisitoare şi în silă. Şi motivul pentru care mulţi creştini nu se închină în biserică cu putere, zel şi entuziasm este pentru că nu au intimitate cu Domnul Isus la ei acasă. Cei care au învăţat să se închine lui Dumnezeu în mod privat nu au nevoie de nu ştiu câţi pastori şi nu mai ştiu câte „trupe de închinare” care să îi trezească şi să pompeze în ei cântări ca să „îi aducă în atmosfera de închinare”. Pe adevăratul închinător nu este nevoie să îl seduci cu programe, concerte şi invitaţi surpriză. Nu! Ei vin cu focul de acasă! Un foc aprins în cămăruţă.

Este Sâmbătă. Mâine ne vom întâlni cu toată familia Domnului la biserică. Vino pregătit. Vino gata de închinare. Ştii cine va fi cu noi? Chiar EL! Da, EL! Dumnezeu prin Duhul Lui cel Sfânt. Te rog, fă-ţi timp şi caută-ţi un loc unde să poţi să te rogi în linişte pentru ziua de Duminică şi pentru tine. Roagă-te ca mintea ta să fie pregătită şi proaspătă la închinarea din biserică. Roagă-te ca inima ta să fie deja încălzită de Domnul. Roagă-te pentru predicatorii care vor vesti Cuvântul „viu şi lucrător”. Roagă-te pentru fr. Gherman care va depune o mărturie din slujirea pe care o face în penitenciar. Vrei să faci asta?

Adu-ţi focul de acasă şi pune-l lângă al meu şi lângă a celorlalţi care vor veni. Şi vom aduce o jertfă frumoasă înaintea Celui ce merită toată închinarea nostră.

Prin Harul Domnului ne vedem mâine dimineaţă!

Iar celorlaţi care nu sunteţi din Haţeg…vă doresc o duminică plină de prezenţa lui Dumnezeu!

Lucas si genuncologia

PB220008

Originally uploaded by condrea74
Mai mult pe genunchi decât în picioare a fost Lucas astăzi. Dar nu de dragul rugăciunii şi a închinării, ci de dragul genunchierelor primite.

Sper totuşi să fie un exerciţiu bun pentru mai târziu când nu va mai avea genunchiere.

Sper atunci să aibe îndemânarea „genunchinărilor”.

Casca de protecţie? Acum are mare nevoie de el! Atunci „coiful mântuirii” îi va fi suficient.

Să îl binecuvânte Domnul!

Bucureşti – Conferinţa Naţională a Cultului

Sunt la Conferinţa Naţională.

Bucureştiul îmi dă de fiecare dată fiori. Nu stiu de ce. Poate e din cauza taximetriştilor care m-au înjurat de nu am ştiut pe unde să ies mai repede din oraş. Am făcut imprudenţa să trec cu maşina prin centru. Mare, mare greşeală. Poate e din cauza taximetriştilor, de data asta de la Gara de nord, care nu pricepeau de loc că nu vreau să fiu dus cu taxiul. Se apucau de bagaj şi nu îi mai dădeau drumul insistând că am nevoie de taxi. Fiorii care mă încearcă nu sunt din cauza lor.

Ştiţi ce îmi dă fiori când ajung în Bucureşti? Câteva amintiri.

• aveam vreo 9 ani când am ajuns prima dată în Bucureşti. Eram în excursie cu şcoala. Ce m-a impresionat cel mai mult? O uşă rulantă de la un hotel! Ne-am învârtit în ea până ne-a venit rău.

• a doua oară în Bucureşti am fost cu tata. Aveam vreo 11 ani. Avea o întâlnire la Seminarul Baptist. Ca băiat de pastor am vrut întotdeauna să ştiu de unde vin pastorii. M-am îndrăgostit de locul acela de cum am intrat în curte. Ne-am întâlnit cu directorul Seminarului care după ce l-a salutat de tata a dat mâna cu mine şi m-a întrebat: „ce face viitorul pastor?” Inima era gata să-mi iasă din piept de bucurie.
• am revenit peste ani de zile în aceeaşi curte, aceeaşi clădire. Dar ca şi seminarist. Frumoşi ani. Grei ani. Valoroşi ani.
• acum că sunt din nou aici voi încerca să îmi fac timp şi să îmi vizitez dormitorul de la Seminar. Sala de mese. Capela. Teiul din curte sper să fie tot acolo şi să nu îl fi tăiat careva. Oooo, era să uit….fratele administrator!!!! Trebuie neapărat să îl salut :))

Rugaţi-vă pentru binecuvântarea Domnului la această întâlnire foarte importantă pentru mersul cultului baptist!

Rugaţi-vă pentru Bucureştiul nostru!