Ce trebui să uit?

Memoria este una dintre cele mai frumoase daruri. Savanții ne spun că nimic nu este uitat ci numai ascuns într-un colț sau fișier al minții. Lucrurile se întipăresc și rămân acolo. Dar ne și influențează. De acolo, ele continuă să ne șoptească, ne produc clipe de bucurie, dar și tristețe. Depinde cum ne formatăm memoria. Această acțiune de „aducere aminte”, de a aduce la suprafață amintiri este extrem de importantă. Apostolul Pavel ne spune că succesul unui alergător depinde de direcția în care ochii săi sunt îndreptați.

Uitând ce este în urma mea, alerg înainte….

Care sunt lucrurile din viață care trebuie uitate?

• Loviturile și întristările vieții. O, cât de mult ne pot afecta aceste lovituri. Doar ce deschizi acest fișier al necazurilor și toți virușii întristării și amărăciunii îți cuprinde inima și viața întreagă. Cimitirul, falimentul financiar, boala sunt doar câteva din amintirile care pot aduce numai dezamăgiri și mâhnire.
• Loviturile și întristările dușmanilor. Cineva spunea: „iubesc viața, pe oameni nu-i suport.” Oamenii, prietenii, dușmanii, colegii, ne pot produce răni adânci și usturătoare. Mânia ne trece, dar rămâne fumul înecăcios al dușmăniei. Acest fum ne poate infecta întreaga viață. Ne face să fim nedrepți în judecăți, necinstiți în aprecieri și ineficienți în rugăciuni.
• Cele mai negre pete din memoria noastră sunt păcatele noastre. O memorie încărcată de păcate este un coșmar. Apostolul Pavel își amintea de Ștefan care a murit în fața lui.

Prezența lui Dumnezeu în viața noastră tulbură apele memoriei noastre și astfel toate aceste lucruri vin la suprafață. Ce putem face noi cu aceste amintiri? Ele nu pot fi înmormântate! Atunci ce putem face? Numai Harul lui Dumnezeu le paote spăla și ne poate scăpa de ele. Ele trebuiesc aduce la lumină, la cunoștința lui Dumnezeu.