Când am pacea Domnului

Una din cântările care trebuie cântată mai mult în bisericile noastre:

Compliment sau lingușire

Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț sub pașii lui. Prov.29:5

Complimentele sunt bazate pe fapte reale și vin dintr-o inimă sinceră a celui ce le rostește. Lingușeala nu este bazată pe realitate și vine din dorința celui ce o poartă de a obține ceva pentru el însuși. De obicei este ceva ce nu ar merita să primească.

Lingușeala este derutantă și ispititoare. Seamănă cu complimentul numai că te conduce pe un drum greșit dacă te bazezi pe ea. Să lingușești pe cineva este ca și când ai arunca peste o groapă un cearceaf acoperit cu frunze. Scopul lingușelii este să aducă căderea și prăbușirea.

Atenție deci la lingușitori. Și atenție chiar la complimente. Mi-a plăcut răspunsul pe care cineva l-a dat la întrebarea cum ar trebui să primim complimentele:  primiți complimentul ca și un parfum; bucurați-vă de mirosul lui, dar să nu-l înghițiți!

Mult har!

 

Trebuie să-ți spui părerea în public?

Într-o revistă baptistă din anul 1936 am găsit următoarele sfaturi pentru cei care vor să-și spună părerea în public: Cred că se pot aplica și la spațiul public virtual:

1. Când trebuie să aduci o critică, scoate la iveală mai întâi binele, apoi spune ce și cum trebuie făcut mai bine, ceeace s-a dovedit greșit.
2. Nu vorbi despre întregul subiect. Scoate un pucnt pentru a-l întări, sau a-l combate.
3. Ține-te de subiect. Vorbește scurt și vioi.
4. Nu repeta pe acela care a vorbit înaintea ta. Mai bine renunță la cuvânt.
5. Nu vorbi mereu despre tine. Nu uita: Isus este centrul cuvântărilor noastre.