Dieta cântărilor
Am scris aici despre manelizarea serviciilor divine. Am mai spus că la congres am trăit un sentiment superb cântând cu peste 900 de bărbați laudă Domnului. Este minunat să cânți împreună cu ceilalți din biserică cântările Domnului.
Dar de ce cântăm împreună? Pentru că suntem cântăreți desăvârșiți? Nicidecum!
De ce avem cântările comune?
Cred că diversitatea este bună în serviciile noastre divine. Programul în care fiecare are posibilitatea să laude pe Dumnezeu cu o poezie sau o cântare este important. Dar, nu sacrificând principiul închinării comune.
Mark Dever și Paul Alexander în cartea Biserica Intențională oferă câteva motivații biblice pentru cântarea în comun:
- Cântarea în comun subliniază natura unitară a bisericii și lucrarea de zidire reciprocă în vederea unității. Atunci când cântăm împreună punem accentul pe închinarea colectivă a trupului bisericii locale.
- Cântările în comun subliniază natura participativă a închinării. Credincioșii sunt angajați în închinare. Toți împreună.
O dietă constantă de interpretare a cântărilor de către soliști sau chiar coruri poate avea efectul neintenționat de a submina natura colectivă și participativă a închinării prin cântare a bisericii. Oamenii pot ajunge să privească închinarea ca pe o observare pasivă, lucru pe care nu-l vedem modelat nicăieri în Biblie. O astfel de dietă poate duce totodată la confundarea închinării cu spectacolul, mai ales într-o cultură impregnată de televiziune ca a noastră, în care una din cele mai subtile așteptări ale noastre e aceea de afi mereu „distrați”.