Baptiștii și fondurile de la stat

Blogul ascultareacredinței află de pe site-ul Uniunii Baptiste știrea următoare:

Consiliul Uniunii a decis în şedinţa de la Comăneşti din 27 Octombrie 2009 că bisericile baptiste pot accesa fonduri din partea Statului pentru proiecte legate de implicarea bisericii în societate (activităţi sociale, educaţionale, etc) precum şi pentru construirea şi repararea clădirilor şi anexelor acestora care sunt proprietatea bisericilor şi a Cultului.

Ascultareacredinței pune câteva întrebări.

Este cineva în stare să dea răspunsuri(le)?

 

Libertatea de a vorbi despre Isus Cristos

Un cuplu din Marea Britanie ( Ben și Sharon Vogelenzanga ) fost arestat pentru că a ofensat o femeie musulmană vorbind despre diferențele dintre creștinism și islam.

Vezi aici și aici

Ben și Sharon au un mic hotel. Au avut un client, o femeie musulmană care într-o zi a venit acoperită pe cap cu “jihabul”. În timpul breakfast-ului, s-a discutat despre religii, diferențe și tradiții. Femeia musulmană a afirmat că Isus este doar unul din profeții lui Mahomed. Creștinii au răspuns acestor afirmații spunând printre altele că hainele tradiționale musulmane sunt o formă de robie. Femeia s-a simțit ofensată și a depus plângere la poliție.

Pe 8 decembrie vor sta în fața judecătorului.

Ne putem mira cum de poliția a dat cursul unei astfel de plângeri. Femeia musulmană se afla pe proprietatea celor doi creștini. Era cazată la un hotel condus de cei doi creștini. Nu-i place, se poate caza la un alt hotel.

Putem să discutăm cum de afirmația femeii musulmane, precum că Isus Cristos este doar unul din profeții lui Mahomed, nu i-a ofensat pe creștini astfel încât să depună plângere. Pentru creștini, divinitatea lui Isus este centrală în credința și trăirea lor.

Dar un lucru este cert, libertatea de a vorbi deschis și fără inhibiții despre credința noastră în Domnul Isus devine foarte curând un mare, mare risc. Nu vom mai avea dreptul să spunem ce credem.

Și atunci ce facem?

Depinde de ce fel de teologie ești condus: de sus sau de jos. Teologia de sus te obligă să vezi lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Cea de jos, pornește de la om și de la drepturile și nevoile lui.

Vă propun data viitoare un exemplu biblic în care libertatea de exprimare a fost încălcată și vom observa reacțiile.

De ce nu dansez pentru tine? – 2

Emisiunea “Dansez pentru tine”. Mi-au trebuit câteva minute să-mi dau seama despre ce este vorba. De dragul aproapelui, o pereche dansează pentru a câștiga ceva. Să nu ne înșelăm. Nu-i vorba de caritate și nici de binefacere. Este show. Un “spectacol armonios și dramatic de dans”. Și divertisemtul aduce bani, și nu puțini.

Am aflat că în spatele cortinei, “sacrificiile” celor care dănțuiesc pentru binele semenului au fost considerabile: căderi de calciu, probleme cu genunchii, entorse, întinderi de ligamente, nevralgii intercostale, vânătăi, perfuzii și calmante.

Și pentru ce? Pentru că show-ul “must go on”.

Când am auzit ultima dacă că cineva din bisericile noastre are probleme cu genunchii de la statul în rugăciune?

Să auzi că cineva a făcut o entorsă mergând pe dealurile României cu Evanghelia?

Să “ne lăudăm” cu vânătăi luate pentru că am vestit pe Cristos, și pe El răstiginit.

Căderi de calciu pentru că am stat în mijlocire și post pentru aproapele nostru care se îndreaptă spre iad.

Nu, nu sunt adeptul terapiei prin durere. Dar toate aceste sacrificii depe ringul de dans sunt demne de o cauză mai nobilă și mai dumnezeiască.

S-a dansat și în Exod 32

Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace. ( v.6b )

Contextul dansului nu este postul, rugăciunea, predicarea Cuvântului, ci muzica dată la maxim, mâncarea și băutura. Cred că dansul de aici nu a fost un îndemn divin, ci unul cu o alcoolemie cam ridicată. Rezultatul dansului și a încăpățânării poporului: mânia și judecata lui Dumnezeu.

Este mai ușor să te bâțâi pretinzând că-i “sărbătoare în cinstea Domnului” decât să stai și să aștepți în răbdare și credincioșie coborârea lui Moise de pe munte. E mai ușor să transpiri la dans, decât să amorțești pe genunchi. E mai ușor să închini un pahar “în cinstea Domnului”, decât să-ți închini trupul Domnului ca o jertfă vie. E mai ușor să te scuzi, decât să admiți că ai rămas fără frâu. E mai ușor să spui că alții sunt de vină, decât să admiți că râd vrășmașii Domnului de noi.

E mai ușor, dar nu mai plăcut Domnului.

Cutia

Nu am timp să mă uit la filme și nici la TV. Și chiar dacă aș avea, cred că cu greu aș găsi un film care să merite timpul meu.

Dar am dat peste un review al unui film interesant.

The box. Cutia.

Ideea filmului: primești o cutie cu un buton. Apeși pe buton și o persoană din lumea asta, moare. Dar tu primești 1 milion de dolari. Ai 24 de ore să te decizi.

Cum ți se pare “afacerea” asta?

Cine moare? Nu se știe. Un chinez sau poate un copil din Somalia sau chiar vecinul de lângă tine. Poate un criminal în serie sau o persoană care chiar și-ar dori să moară și nu poate.

Dar tu primești 1.000.000 dolari.

Ai bate palma?

Predicăm și cu viața

Citeam astăzi din cartea Ezechiel. Și am fost uimit de felul cum Dumnezeu îl pregătește pe Ezechiel pentru următoarea predică pe care o va avea în fața poporului.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Fiul omului, iată, îți voi răpi printr-o lovitură ce ți-e mai scump în ochi… Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morți!”

Dumnezeu nu ne dă doar texte biblice. Nu ne oferă doar cuvinte potrivite. Dumnezeu uneori ne dă și lacrimi, durere, gemete, nopți nedormite, experiențe dramatice, și asta pentru a face mesajul LUI clar și relevant!

Dumnezeu vrea să vorbească nu doar prin gura noastră, ci și prin experiențele noastre.

Vei fi un semn pentru ei, și vor ști că Eu sunt Domnul.

Întrebare dilematică

Am călătorit sute de km în ultimele zile. Un prieten din Anglia mi-a pus o întrebare în timp ce conduceam pe dumurile României:

De ce pomii de pe marginea șoselelor voastre sunt văruiți în alb?

Răspunsul meu a fost și rămâne: I don*t know!

Poate mă ajută cineva să aflu răspunsul că mă tot gândesc la pomii văruiți în alb!

Am mai observat că și stâlpii de telegraf sunt văruiți în alb.

Chiar că I do not know!

Dumnezeu are în vedere

Am citit astăzi din cartea Ezechiel. În capitolul 20 găsesc următoarele versete:

v. 9 Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau și în fața cărora Mă arătasem lor ca să-i scot din țara Egiptului.

v. 14 Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.

v. 22 Dar Mi-am tras mâna înapoi și am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt.

Numele lui Dumnezeu pângărit, murdărit, șifonat în ochii lumii este un motiv serios pentru care Domnul se supără pe noi. E datoria noastră să-i păstrăm Numele sfânt și curat, așa cum este El.

Putem terfeli Numele Lui prin viața noastră, prin purtarea noastră, prin vorbele noastre, prin căsniciile noastre, prin afacerile noastre.

Mă întreb, în ochii prietenilor și vecinilor, cum arată Dumnezeul meu?

E un Dumnezeu mozolit?

Sau este un Dumnezeu onorat, curat și demn de toată reverența și ascultarea?

 

Evanghelizare la Hațeg

La Hațeg în luna aceasta vom avea câteva zile speciale de evanghelizare. În fiecare duminică din lună, vom avea câte un invitat care va predica Evanghelia. Duminica aceasta, fratele Cornel Peleașe. Alături de el vor fi cei din grupul Emaus de la Cugir. Ei vor cânta împreună cu noi cântările Domnului.

Cred că Scriptura este în stare să ne dea înțelepciunea care să ne conducă la mântuire. Și asta este posibil doar prin credința în Isus Cristos.

Mă rog ca Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul Lui să lucreze în viețile noastre desăvârșire.

Vă aștept la “Betleem” în fiecare duminică la ora 9 și 17.

Ospitalitatea și Biden

Știm cine este Joe Biden. Vicepreședintele Americii! Number 2 în America.

Dar știți cine este Bogdan Aurescu? Este cel care l-a așteptat la aeroport pe number 2 din administrația americană.

Bogdan Aurescu este un simplu secretar de stat în ministerul afacerilor externe.

Cred că este o mare gafă din partea autorităților române. Eroare diplomatică gravă! Să nu mai vorbim de lipsa de politețe.

Se vede în ce haos politic ne aflăm dacă politicienii noștri nu au avut timp să-l aștepte pe Joe Biden la aeroport.

Sper că la plecare lui din România nu vor trimite doar cu un șofer de taxi!

De ce nu Dansez pentru tine? – 1

La vremea când scriu acest post aflu că la sfârșitul unei tabere creștine, organizată de creștini evanghelici, a avut loc o “probă de foc”.

Probă de dans!

Am înțeles că această probă a fost apreciată de participanți ca fiind foarte “fun”. Adică, multă distracției, râs și voie bună! Până aici, de acord! Să pui niște evanghelici, obișnuiți cu cor, poezii și duete să danseze diferite genuri de dans, îmi imaginez ce de strâmbături și eschibiții caraghioase au putut să-ți vadă ochii.

Dar, îmi trece repede pofta de râs când mă gândesc de unde le-a venit tinerilor noștri idea cu dansul. Se prea poate ca Protv-ul nostru cel de toate zilele să fie bun și la idei pentru tabere creștine. Se poate?

Dansul este introdus tot mai mult în cadrul bisericilor evanghelice. Am auzit și am văzut fotografii în care mesenii erau invitați la “dansul miresei”. De unde le-a venit și idea asta? De ce nu s-a inventat la nunțile noastre, “rugăciunea miresei” sau “cântarea miresei”. Ori “mărturia miresei”. De ce nu ne vin idei din astea?

Totul a început prin anii 1960 odată cu apariția mișcării carismatice care justifică dansul ca fiind o exprimare a bucuriei prin intermediul trupului. Bineînțeles că marele argument este David care a dansat în fața chivotului.

Unde găsim dansul în Scriptură?

După înecarea armatei lui faraon ( Exod.15:20-21 )

Observați vă rog că inițiativa dansului o are Maria. Probabil, deoarece dansul face apel la simțuri, iar înclinația feminină este mai mare pentru aceasta, vedem că femeile “explodează” mai ușor și mai repede în a-și manifesta bucuriile. Maria și femeile au dansat. Moise? Nu dansează! Aron? Nici el. Ceilalți bărbați? Ca de obicei, stau și privesc!

O altă situație în care se dansează este imediat după biruința câștigată de Iefta ( Jud.11:32-34 )

Din nou, o fată dansează! Ghinionul ei! Nici tata și nici mama nu sunt fericiți de gestul ei!

Ah! fata mea! Adânc mă lovești și mă tulburi!

Un alt moment de dans, găsim după ce David l-a ucis pe Goliat ( 1 Sam.18:6-7 )

Din nou, femeile nechemate și neinvitate, le-a apucat dansul. Nu vedem nici un bărbat să danseze cu ele, și nici pe David.

Concluzia:

la poporul evreu, exprimarea bucuriei în cazuri de biruință, prin intervenția divină, era o manifestare național-religioasă.

Data viitoare vom continua cu acele cazuri de dans total neacceptate de Dumnezeu. Aici, vom găsi și bărbați dansând.